Despre lamentaţiile unui liberal. Dragoste cu Lipsă de Răspundere Nelimitată

Rămânem năuciţi văzând pe la televizuni un Crin Antonescu, dezlănţuit, care a revenit la ceea ce se pricepe mai bine : să vocifereze ca o veritabilă soacră politică, în timp ce işi ridică poalele în cap de griji obşteşti. Nimic nou în asta.

Numai că gureşul şef liberal  nu se luptă cu emanaţii fostului regim, nu combate metehnele tranziţei şi, în general, nu vine cu vreo soluţie pentru problemele omului de rând.

Toate tunurile sale sunt îndreptate împotriva celuilalt partid istoric, a P.N.Ţ.C.D.

Cu sarcasm, aluzii, ochi daţi peste cap şi mult venin, Crin Antonescu, mai nou, se dă de ceasul morţii de grija ţărăniştilor.

Atâta îngrijorare tardivă pentru procentele şi curăţenia ţărăniştilor sunt cel puţin penibile.

Crin Antonescu a fost primul lider politic la care Victor Ciorbea şi ţărăniştii au făcut apel, pentru ca prin reprezentarea  lor parlamentară- unde hălăduiesc mai bine de 20 de foşti ţărănişti- să fie ajutaţi.

Cel pe care Corneliu Coposu l-a făcut parlamentar, iar Victor Ciorbea ministru în guvernul său, dacă nu a nimerit din întâmplare pe la vreo încropire de- a lui Aurelian Pavelescu, în cel mai bun caz s-a eschivat.

Se pare că, totuşi, între Corneliu Coposu şi prezidenţiabilul liberal prăpastia este ameţitoare : în timp ce artizanul CDR a salvat de la dispariţie PNL-ul extraparlamentar oferindu-i un număr însemnat de mandate distinct liberale, fostul ministru al sportului şi măruntele sale jocuri de gleznă televizate i-ar accepta pe ţărănişti ca…liberali, asociaţie civică sau orice altă formulă care ar duce la dispariţia definitivă a PNŢCD.

Totul ar putea să fie plasat într-un registru comic, de răcnet carpatin caragialesc, dacă vocea patriotului nostru liberal nu ar atinge zone tragice, unde gluma devine blasfemie.

Lacrimile de crocodil vărsate pentru sutele de mii de martiri ţărănişti, ucişi prin puşcăriile comuniste, nu au nici o valoare atunci când tu ai bătut palma ca un lotru, la ceas de seară, cu urmaşii cei mai direcţi ai KGB-ului, ai PCR-ului, cu Ion Iliescu şi cu PSD-ul .

Aşa se justică , implicit, moral şi politic, şi  nebulosul care, încă, persistă asupra celor care au murit în 1989…

Cel care, şi el, îl invoca pe Ion Diaconescu , şi ne arăta dojenitor degetul în numele său, nu a găsit nici măcar un strop de timp ca să ajungă la catafalc pentru câteva minute.

Şi apoi, indignatul liberal a uitat prea repede că Traian Băsescu a ajuns la putere cu ajutorul liberalilor, deci, şi al său , ceea ce, în ordine istorică , urmând silogismul  până la capăt, ar trebui să fie mai grav decât o vizită la Cotroceni.

Una peste alta, pletele fostului ministru  şi o parte a politicii liberale de după Revoluţie fac casă bună cu o anumită strategie de şmecherii mărunte, ce ne aduc aminte de Guţă Tătărăscu …omul tuturor regimurilor, al tuturor alianţelor, care i-au primit pe comunişti pe uşa din dos a istoriei.

După guvernarea comună, aceiaşi liberali salvaţi de PNŢCD şi CDR, nu au ezitat să dea lovitura de graţie PNŢCD-ului, atunci când prin Mr. Stoica- acum la PDL- au părăsit CDR şi astfel au desfiinţat CDR, au încurajat atitudinea echivocă a lui Emil Constantinescu- actualul mentor al lui Crin Antonescu- şi au bătut –iarăşi !- palma cu Adrian Năstase şi Petre Roman…ultimul, şi el, în prezent, liberal tomnatic.

Cât despre infiltraţii despre care aseară se făcea referire…să nu mai vorbim de funie în casa spânzuratului.

După 1990 PNL-ul şi-a propulsat în posturi de mare vizibilitate, fără jenă, turnători sadea dovediţi.

S-ar putea ca în toate aceste atitudini să existe nu doar frustrări şi culpă istorică, dar şi personală, care se defulează într-o ură pe cât de veninoasă ,pe atât de lăcrămoasă.

Câteodată gratitudinea este cel mai greu de exersat.

În 2009 Victor Ciorbea l-a susţinut pe Crin Antonescu, permanent şi necondiţionat, în campania sa electorală.

 Oamenii au văzut la Ţebea un Crin Antonescu derutat, atunci când a aflat că PNŢ-ul ar putea să iasă din coşmarul său juridic.

Tot ce a putut să facă mai bun, în faţa valului de simpatie al moţilor pentru Victor Ciorbea, a fost să ia televiziunile cu el, taman în mijlocul discursului şefului ţărănist.

Greu trebuie să fi fost de acceptat de către liderul liberal şi faptul că Victor Ciorbea este singurul om politic de anvergură decorat cu “ Nihil Sine Deo “ de către Majestatea Sa Regele MihaiI .

Deşi Crin Antonescu de declară, iarăşi- în vorbe- mare monarahist, nu este întâmplător că în mentalul colectiv ţărăniştii şi  Victor Ciorbea sunt cei receptaţi ca atare.

Victor Ciorbea este cel care l-a primit cu onoruri pe Majestatea Sa la Palatul Victoria şi a făcut toate demersurile  privind legalizarea situaţiei Majestăţii Sale sale şi a Familiei Regale în România.

PNŢCD-ul  şi Victor Ciorbea prin Moţiunea votată la Congresul din 18 iunie 2011 sunt singurii care şi-au asumat printr-un document oficial programatic, lansat în cel mai mare for politic, revenirea la Monarhia Constituţională, iniţierea unei dezbateri naţionale pe această temă şi chiar declanşarea unui referendum la momentul potrivit.

 Este posibil ca în atacurile furibunde ale lui Crin Antonescu să fie mai mult decât frustrări şi dezamăgiri.

Dacă intrăm în zona calculelor, un PNŢCD relansat de Victor Ciorbea s-ar putea să încurce matematica socialist-liberală de mărire a Preşedintelui PNL.

Un PNŢCD puternic pe dreapta eşicherului politic mai degrabă va atrage liberali dezamăgiţi către o alianţă veritabilă de dreapta, decât ţărănişti înspre această nouă şmecherie fesenistă numită USL.

Ca să nu mai vorbim de diferenţa dintre un Victor Ciorbea opus eternului flecar liberal sau colaboraorului său  socialist , intr-o competitie deschisa.

PNŢCD-ul îi aşteaptă pe liberalii autentici alături de Victor Ciorbea şi de „ Calea Dreaptă „ acolo unde este locul lor de drept şi nu în unul sau altul din cele două “ FSN-uri “.

În mult controversata vizită de la Cotroceni,  Crin Antonescu nu a considerat necesar să ia în discuţie pre zenţa domnilor Lupu, Pavelescu şi Milut.

O explicaţie ar putea sa o consituie “ anvergura “ lor politică şi modul în care sunt ei receptaţi ca fiind ţărănişti, în esenţă…

Dar este posibil să fie mai mult decât atât, şi anume, la îndemnul mentorilor săi, intrarea lui Crin Antonescu într-un “ club “, care invariabil a adus atingere intereselor vitale ale PNŢCD şi care, acum, asistă speriat la  refacerea şi revenirea sa.

Vizita domnului Victor Ciorbea la Cotroceni este o ultimă încercare la nivelul autorităţilor statului pentru salvarea PNŢCD şi care urmează în mod necesar eforturilor din justiţie şi scrisorilor oficiale trimise în prealabil Preşedintelui, Premierului, Preşedintelui C.S.M., Preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi Ministrului Justiţiei.

A fost o consecinţă logică şi firească a acelor demersuri, la care ţărăniştii s-au raportat strict instituţional şi prin care nu s-a dorit să fie eludată nici o autoritate a staului.

Ca Preşedinte al PNŢCD , având în faţa membrilor PNŢCD sarcina relansării sale, în acest moment greu pentru ţară şi partid, s-a considerat că dl.Victor Ciorbea are obligaţia asumării şi a acestei responsabilităţi delicate.

 PNŢCD-ul condus de Victor Ciorbea nu va fi în nici unul din FSN-uri şi va merge pe “ Calea Dreaptă”!

 Departamentul de Comunicare al PNŢCD

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI