Cu sau fără FMI!?!

Chiar dacă ştiaţi… mai citiţi o dată! „Puternicele şi capitalistele State Unite ale Americii ar putea lua unele lecţii economice de la mica ţară balcanică Albania care, timp de decenii, s-a zvârcolit sub cruda dictatură stalinistă. Astăzi, Albania are cea mai promiţătoare economie din Europa. A fost singura economie din Europa care a crescut realmente”. Este uluitor, nu? Să afli asemenea lucruri despre Albania! Dar nu cumva cel care şi-a exprimat opiniile consemnate mai sus este un om dus cu capul? Vreun ziarist din grădina vreunui mogul? Care vrea să dea bobârnace Americii şi Europei Occidentale? Nu! Nu este vorba de un om dus cu capul. Ci de însuşi Steve Forbes, editorul şef şi proprietarul faimoasei publicaţii cu acelaşi nume, fondată în 1917 şi care are sediul principal la New York.
Este publicaţia de referinţă pentru analizele economice şi politice pe care le avansează societăţii. Iar primul ministru al Albaniei, Sali Berisha, a fost invitat în birourile Forbes pentru a prezenta cifre şi informaţii de altă natură privind miracolul numit Albania. În 1992, venitul pe cap de locuitor era de doar 200 de dolari. Astăzi el depăşeşte 3.500 de dolari. Şi este în plină ascensiune. Ţara se schimbă cu repeziciune. Cum Dumnezeu s-a întâmplat această minune în Albania? Şi de ce nu se întâmplă şi în România? De ce Albania a decolat şi se înalţă în ritm ameţitor, în timp ce România, după zece ani de creştere, s-a prăbuşit? Unde este diferenţa? Nu e deloc dificil să observăm diferenţa. În Albania există o taxă unică de impozitare. De numai 10%. Şi, atenţie! Această taxă de numai 10 la sută este atât pe veniturile personale, cât şi pe cele din afaceri. Şi un singur impozit pe salarii. Care s-a micşorat de la 35 la 15 la sută. În România, pentru un salariu de 1.000 de lei mai plăteşti, tu salariat şi tu întreprindere, statului, încă 680 de lei. În Albania plăteşti doar 150 de lei. Asta, evident, contribuie, pe de o parte, la creşterea consumului, pe de altă parte, la dinamizarea activităţilor economice, la lărgirea bazei de impozitare şi, nu în ultimul rând, la eliminarea muncii la negru şi la diminuarea evaziunii fiscale.
În Albania TVA-ul este de 10 la sută. În România TVA-ul este de 24 la sută, unul dintre cele mai mari din Europa. Mai ales dacă ţinem cont de faptul că limita maximă admisă în Uniunea Europeană este de 25 la sută. Statele care se duc cu TVA-ul în sus pierd bani la buget. Statele care se duc cu TVA-ul în jos câştigă bani la buget. Pare un paradox. Dar nu e. De fapt, TVA-ul redus, ca şi impozitele reduse pentru firme şi salarii, lărgesc baza de impozitare. Colectezi mai puţin de la mai mulţi şi, în final, bugetul de venituri al statului devine mai mare. În Albania, sistemul judiciar este independent. Independenţa este garantată. În România, sistemul judiciar este dependent. Este subordonat preşedintelui, primului ministru şi ministrului Justiţiei.
În Albania a intrat în vigoare o lege, acum patru ani, care obliga toate construcţiile noi, inclusiv staţiile de benzină, să aibă incluse echipamente ce folosesc energii regenerabile: panouri solar-termale, panouri fotovoltaice, pompe de căldură, instalaţii eoliene etc. Şi mai există o diferenţă. Guvernul, în Albania, a rezolvat definitiv problema proprietăţii. Ceea ce a fost de restituit s-a restituit şi o lege specială garantează acum toate drepturile derivând din calitatea de proprietar. Dar diferenţa diferenţelor este alta: Albania nu a recurs la sprijinul FMI. Şi nici nu a implementat ideile contabililor acestei bănci mondiale”.(A.P.)

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI