Cetatea Urieşilor de la Gârbova, locul în care legenda spune că există o comoară îngropată în zidurile din pădure

 

Atestată documentar pentru prima dată în anul 1291 cu denumirea săsească semnificativă Urwegen (drumul vechi), localitatea Gârbova a fost constituită de comunitatea de sași veniți aici pe la sfârșitul sec. al XII-lea și începutul sec. al XIII. 

Semn al importanţei strategice, în vatra comunei Gârbova există două fortificaţii: o curte nobiliară fortificată şi o biserică înconjurată cu un posibil zid defensiv. Mai mult, ruinele unei cetăţi medievale se află în hotarul dintre comunele Jina (Sibiu) şi Gârbova (Alba), pe un picior al Munţilor Sebeşului.

Culmea este cuprinsă între pâraiele Dumbrava şi Râul Mare, mărginită fiind, cu o excepţie, de pante abrupte. La cetate se poate ajunge din comuna Gârbova, pe Valea Mare, urcând pintenul muntos pe la sud. Dinspre sud, pe o şa lată de aproximativ 30 metri, vine drumul de la Jina. Fortificaţia se mai este cunoscută şi sub denumirea de Cetatea Urieşilor şi a fost ridicată în secolul al XIII-lea.   ”Cetatea a fost amintită în repertoriile lui Johann Michael Ackner, Eduard Albert Bielz, Iulian Marţian şi într-un repertoriu aflat în manuscris. Friedrich Teutsch a lăsat o descriere romantică a ruinelor cetăţii vechi (alte Burg). Zidurile late de 2 metri se păstrau pe trei laturi, ceea ce a permis reconstituirea dimensiunilor: 80 metri lungime şi lăţimea de 20 metri. Mai târziu, Kurt Horedt includea cetatea în rândul celor de graniţă. Cetatea a fost pomenită în câteva sinteze istorice”, afirmă arheologul Petre Muntean Beşliu, care a cercetat zona.

Din traseul zidurilor de incintă s-au păstrat până astăzi, în stare relativ bună de conservare, latura lungă de la de vest şi cea scurtă de la sud. Latura de la nord, de închidere, a fost în întregime distrusă. ”Cetatea are formă cvasi-elipsoidală, adaptată terenului cu lungimea de 90 metri şi lăţimea maximă de 30 m. Zidurile au fost amenajate din piatră de carieră (faţa zidurilor) şi din fragmente de piatră sau pietre de râu. Astfel amenajate, zidurile de incintă au lăţimea consistentă cuprinsă între 1,60 metri şi 1,80 metri. Latura de sud, mai expusă atacurilor, a fost lăţită până la 2,70 metri. În urmă cu un secol, zidurile din zona intrării se păstrau până la înălţimea de 4 metri”, mai spune arheologul.

Cetatea Urieşilor a fost una de refugiu a locuitorilor din calea cotropitorilor şi a fost menţionată pentru prima dată în anul 1291. O legendă spune că aici a fost îngropată o comoară. Legenda susţine că cineva a văzut un şoarece cu o piesă de metal auriu în gură ieşind din zidul Cetăţii. Oamenii au făcut o gaură în zid, dar nu au găsit comoara niciodată.

Unele rămăşiţe ale zidurilor sunt, fără excepţie, părţi ale unui castel săsesc medieval. Se presupune că acestea au fost construite în acelaşi timp cu fortificaţiile de la Săsciori (Schewis) şi Sibişel (Schebeschel în Munţii Orastie), în secolul al XIII-lea.

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---