Badea Cârţan – cel mai luminat ţăran al naţiunii române

Acum, când se împlinesc 100 de ani de la trecerea în nefiinţă a celui care pe drept a fost numit „apostol al cărţii şi al unităţii neamului românesc”, Gheorghe Cârţan, mai cunoscut sub numele de Badea Cârţan, ne facem o datorie sfântă evocând această personalitate care a fost un exponent al ţărănimii din Transilvania, în vremurile grele de asuprire habsburgico-ungurească, de la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX. Viaţa lui tumultuoasă şi greutăţile supraomeneşti prin care a trecut pentru scoaterea românilor din bezna şi ignoranţa în care se aflau în acele vremuri a fost mediatizată şi cunoscută de către toţi locuitorii din Transilvania şi Ţara Românească, personalităţile culturale ale acelor vremuri fiind entuziasmate de acţinunile întreprinse de acest simplu cioban pentru iluminarea semenilor lui. Zeci de mii de cărţi, volume întregi ale scriitorilor clasici români şi străini au fost aduse din Ţara Românească şi din alte ţări, trecute prin „Vama Cucului” cu desagii pe umeri pentru a fi răspândite în toată Transilvania şi pentru a ajunge la cei oropsiţi şi batjocoriţi la ei acasă de cei care vroiau să-i ţină în beznă pentru a-i exploata mai uşor. Acţiunile întreprinse de acest ţăran înţelept au fost cunoscute şi susţinute de personalităţi remarcabile ale acelor vremuri care, dându-şi seama de importanţa lor, l-au susţinut şi l-au ajutat chiar şi cu bani, mai ales în multele călătorii peste hotare, pe care acest pui de dac le făcea pentru a aduce foloase poporului, lui, dar şi pentru a propaga în lume latinitatea naţiunii române. A drumeţit prin Ungaria, Austria, Italia, Franţa, Elveţia, Egipt, Germania, Ierusalim. Peste tot propaga unitatea poporului român şi latinitatea lui, acestea fiind stâlpii de boltă ai adevăratului său crez, iar Traian, Decebal, Negru Vodă, Dragoş, Mihai Viteazul, Ştefan cel Mare, Brâncoveanu i-au fost icoanele de căpătâi.
Dintre susţinătorii de notorietate amintim: V.A. Urechea, marele istoric care era preşedintele Ligii pentru unitatea culturală a tuturor românilor, Nicolae Iorga, Take Ionescu, Nicolae Titulescu, Duiliu Zamfirescu, Petru Antonescu (arhitect de renume), familia Lahovarii etc. Pe toţi aceştia i-a cunoscut personal şi a primit ajutoare de la ei sub diferite forme! Nicolae Iorga îl numea „veşnicul colindător de drumuri”, „nobil cerşetor de cărţi”, „omul care gemea sub greutatea cărţilor româneşti, cărate pe umerii săi”, toate aceste eforturi făcute pentru crezul lui sfânt de a răspândi „lumina”. În activitatea lui de 50 de ani a fost folosit de „Astra” şi de „Liga Română” ale căror scopuri erau comune: „emanciparea poporului român”.
A fost un vajnic sprijin al celor ce se implicau în susţinerea cauzelor poporului român, fiind un susţinător înfocat al memorandiştilor (1894) mergând de mai multe ori la Seghedin (condus de fata lui Ion Raţiu) unde aceştia erau întemniţaţi, elogiind curajul şi jertfa celor care în frunte cu Vasile Lucaciu „Leul din Siseşti” cum a fost supranumit s-au luptat cu Imperiul Austro-Ungar pentru o serie de revendicări ale românilor din Transilvania. „Eu cioban, George Cârţan, nici n-oi bea, nici n-oi mânca, pân’ la Seghedin n-oi da, de iubiţii osândiţi, ce-s în temniţă zvârliţi…”
Pentru credinţa lui neabătută de dezrobire a Transilvaniei, prin răspândirea a peste 200.000 de volume de cărţi, acest „ambasador român în opinci” (N. Iorga) rămâne un exemplu al ţărănimii transilvane, fiind un factor de comunitate culturală care a contribuit la unitatea naţională a românilor.
Un gând pios acum la 100 de ani de la trecerea în nefiinţă a acestui suflet nobil, Badea Cârţan.
Aurel ROMAN, Blaj

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI