„Am fost înşelat de partenerul român, cu concursul instituţiilor statului din Alba Iulia şi Turda

Un investitor italian acuză:
(partea a II-a)

După cum promiteam în ediţia noastră de miercuri, 7 decembrie 2011, continuăm astăzi articolul referitor la omul de afaceri italian Biagio Maenza, care-l acuză pe unul dintre partenerii săi de afaceri români, Nicolae Cristea, de tulburare în posesie, furt calificat, fals şi uz de fals. În prima parte a articolului aţi putut lua la cunoştinţă despre modul abuziv în care s-au comportat reprezentanţii instituţiilor statului (DSV, Garda Financiară, Poliţia şi Justiţia) cu investitorul străin, favorizându-l în schimb pe cel român. Grav acest lucru, deoarece am devenit parte a Uniunii Europene şi, dacă avem pretenţia ca cetăţenii români să fie trataţi fără discriminare, ca cetăţeni europeni, în orice ţară din lume, atunci şi noi trebuie să ne comportăm cu alţi cetăţeni europeni de aceeaşi manieră. Adică respectându-le drepturile, cum se cuvine într-un stat democratic, în care toţi cetăţenii trebuie să fie egali în faţa legii. Ei bine, în cazul de faţă, ca în „Ferma animalelor” a lui Orwell, „Toţi cetăţenii sunt egali, dar unii sunt… mai egali decât alţii!”
Un bilet la ordin semnat în fals, pentru suma fabuloasă de… 1.400.000 de lei!
Interzicându-i acccesul lui Maenza în incinta abatorului Carmes SRL, în ciuda existenţei unui contract de comodat, Nicolae Cristea i-a blocat acestuia întreaga activitate, punând stăpânire nu numai pe documentele referitoare la activitatea acestei societăţi, ci şi pe cele referitoare la activitatea unei alte societăţi pe care italianul o administra, fiind asociat cu un compatriot de-al său: SC Buono Meat Pig SRL. Ei bine, printre documentele acesteia (poprite de către Cristea) se aflau şi câteva bilete la ordin emise de banca Intesa Sanpaolo şi, taman în timp ce documentele erau în posesia lui Cristea, intră în plată un astfel de bilet la ordin, pentru suma fabuloasă de 1.400.000 de lei, al cărui beneficiar era SC Infotour Transilvania SRL (avându-l ca asociat pe domnul Cristea, fireşte), o societate cu care nici Maenza şi nici asociatul său italian de la Buono Meat Pig SRL nu au avut vreodată vreo relaţie comercială. Sau cel puţin aşa afirmă Maenza. Oricum, banca a refuzat plata acestui bilet la ordin (despre care italianul afirmă că a fost semnat în fals şi are toate argumentele de partea sa). Ba chiar mai mult, prin adresa nr. 222627, din data de 29 septembrie 2011 (vezi facsimil), banca a sesizat organele competente. În mod normal, în acel moment aceste organe de cercetare penală ar fi trebuit să ridice biletul la ordin, cu atât mai mult cu cât asociatul lui Maenza, a cărui semnătură a fost falsificată, a dat o declaraţie în acest sens.
 Culmea, banca „beneficiarului”, agenţia din Turda, ia hotărârea de a-i restitui „beneficiarului” biletul la ordin, cu motivaţia „refuz bussines total”. Păi, fraţilor, pe ce lume trăim? Ce fel de refuz e acesta? Fără nicio motivare precisă. Niciun operator de bancă şi niciun poliţist specialist în domeniul economic nu au văzut vreodată un astfel de refuz, dublat doar de o ştampilă cu logo-ul băncii şi de o semnătură indescifrabilă…
Justiţia din nou părtinitoare
Acuzând falsul, Maenza a depus o plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia, în data de 30 septembrie 2011. Fapta acuzată era gravă şi, în mod normal, cercetarea şi soluţionarea ar fi trebuit să dureze cât mai puţin. Dar, ori volumul de muncă al oamenilor legii este prea mare, ori ei, onor „justiţiarii”, se prevalează de acest volum, pentru a tergiversa unele dosare prin diferite metode, cauzând, astfel, mari prejudicii activităţii oamenilor de afaceri, cum este cazul de faţă. Pentru că, în acest caz, „mutarea” dosarului la Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba s-a făcut abia în data de 10 noiembrie 2011. Adică dupa 40 de zile, timp în care activitatea lui Maenza a fost blocată, iar partenerul său român a putut să se folosească după cum a vrut de documentele şi de bunurile pe care i le-a sechestrat acestuia.
Şi, parcă, pentru a fi şi mai evidentă defavorizarea şi discriminarea bietului investitor străin, având în vedere că banca generoasă i-a returnat biletul la ordin „beneficiarului”, acesta a făcut o cerere către Judecătoria Turda şi, în timp record, de numai DOUĂ ZILE (!!!), din 4 până în 6 octombrie 2011, cererea respectivă a fost  admisă, iar documentul a fost investit cu titlu executoriu. Fără ca instanţa să verifice măcar dacă între cele două societăţi a existat vreodată vreo relaţie contractuală. Având biletul investit cu titlu executoriu, tot în timp record (câteva zile mai târziu, în data de 12 octombrie), „beneficiarul” a înaintat, tot la Judecătoria Turda, o cerere de încuviinţare de executare silită. Fireşte, în data de 18 octombrie şi această cerere îi este admisă, iar Cristea trece la executarea silită a societăţii lui Maenza, pentru suma de 1.400.000 de lei, în baza unui bilet la ordin semnat în fals.
Calea grea a „străinului”, spre dreptate
După cum vedeţi, calea partenerului român spre „dreptate” a fost facilă. În câteva zile a şi trecut la executarea partenerului său italian. Dar nu la fel de facilă a fost cea a italianului, după cum aţi putut constata. Ba chiar mai mult, în timp ce demersurile lui Cristea înregistrau succese în timp record, demersurile italianului erau ignorate sau marcate de o lentoare inexplicabilă. Astfel, pe lângă faptul că organele de cercetare penală, atât cele din Cluj (unde banca a trimis adresă în data de 29 septembrie!), cât şi cele din judeţul Alba (unde Maenza a depus o plângere în data de 30 septembrie) nu au mişcat niciun deget, iar acţiunile sale în instanţă au suportat amânări peste amânări. De pildă, italianul a depus opoziţie la executarea silită în data de 27 octombrie, la Judecătoria Turda, dar i s-a stabilit primul temen de înfăţişare în data de… 9 decembrie! S-a făcut cerere de preschimbare de termen în data de 31 octombrie, s-a preschimbat pentru data de 1 noiembrie, apoi s-a amânat pentru 22 noiembrie, şi apoi din nou s-a amânat pentru data de 6 decembrie, din… lipsă de probe!
S-a depus de către bietul „străin” (deşi, ca european, e de-al nostru şi el) şi o contestaţie la executarea silită, în data de 17 noiembrie şi, la fel, i s-a dat termen pentru data de… 9 decembrie.
lCine va plăti prejudiciul?
Între timp, cu un om de afaceri favorizat şi cu unul defavorizat şi încetinit în toate acţiunile sale, prejudiciul a ajuns la cote alarmante. Pentru că Maenza a fost executat şi i s-au ridicat din fermă peste 580 capete de suine cu o greutate de peste 100 kg fiecare. A încercat italianul, prin avocat, să instituie o poprire asiguratorie, pentru a-şi putea continua activitatea (în data de 3 noiembrie), dar soluţionarea acesteia s-a declinat în favoarea Judecătoriei Turda, unde dosarul nu a ajuns nici în zi de azi!!! Iar cererea de ordonanţă preşedenţială a fost respinsă…
Dar vorbeam despre prejudiciu. Dacă se constată, în cele din urmă, că în toată această afacere s-a uzat de falsuri, şi italianul va câştiga în instanţă în cele din urmă, în acest caz, cine va plăti prejudiciul ce i-a fost cauzat de inactivitatea organelor de cercetare, de lentoarea lor şi de tratamentul discriminatoriu la care a fost el supus? Iar dacă omul se va adresa Uniunii Europene, prejudiciul nu va fi doar cel material, ci şi cel de imagine. Pe care-l vom plăti noi, românii, cu toţii! Şi, nu ştiu ce credeţi dumneavoastră, dar eu nu vreau să plătesc un astfel de preţ, din pricina unor concetăţeni de-ai noştri răuvoitori sau (mai ştii?) poate chiar corupţi!
(va urma)

Ioan HĂNŢULESCU

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI