24 noiembrie: Moartea marelui om politic român Ion I.C. Brătianu. A jucat un rol de primă importanță în Marea Unire din 1918

„Nu mă tem de pietrele ce mi se aruncă în timpul vieții, mă îngrijesc numai de piatra ce mi se va așeza, după moarte, pe mormânt” – aceste cuvinte ale lui Ion I.C. Brătianu exprimă fidel preocuparea constantă a omului politic pentru locul pe care istoria avea să i-l rezerve.

La data de 24 noiembrie 1927, a încetat din viață Ion I.C. Brătianu, cunoscut și ca Ionel Brătianu, om politic român, care a jucat un rol de primă importanță în Marea Unire din 1918 precum și în viața politică din România modernă.

Ionel Brătianu a fost de cinci ori președinte al Consiliului de Miniștri, de trei ori ministru de interne, de două ori ministrul al apărării naționale și de două ori ministru al afacerilor externe, el fiind și conducătorul delegației române la Conferința de Pace de la Paris după terminarea Primului Război Mondial.

Până la instaurarea regimului comunist, numele său a fost însoțit de formula „făuritorul României Mari”. Puținii contestatari au fost reduși la tăcere. Rolul decisiv al lui Ion I.C. Brătianu în desăvârșirea unității naționale a românilor apărea de netegăduit: el condusese negocierile din anii 1914-1916, încheiate prin alianța României cu Antanta; el condusese România în Războiul pentru întregirea neamului; el reprezentase, inițial, România la Conferința de Pace din 1919; el părăsise aceeași Conferință, când considerase că interesele țării sale erau amenințate prin prevederile statutului naționalităților.

Timp de două decenii a făcut şi a desfăcut guverne, iar întreaga clasă politică a ascultat de vocea sa. Astfel, pe 30 martie 1926, când guvernul Brătianu a depus mandatul după cei patru ani legitimi petrecuţi la putere, şi era numit guvernul Generalului Averescu (sprijinit de altfel de acelaşi Brătianu), marele istoric şi om politic Nicolae Iorga nota: „Astfel Ion Brătianu se retrase, după ce mersese unde vroise şi întărise astfel declaraţia sa mândră că Partidul Liberal, adică el, stăpânul absolut al acestui partid, vine la putere şi pleacă de la putere când îi place“.

În acel moment Ionel Brătianu avea toate pârghiile puterii la îndemână. Cu câteva luni mai devreme, guvernul său trecuse prin Parlament pachetul de legi cu privire la renunţarea la tron a lui Carol al II‑lea, numirea lui Mihai I moştenitor al Tronului, precum şi componenţa Regenţei, iar înrăutăţirea stării de sănătate a regelui la sfârşitul anului 1926 anunţa o lungă şi autoritară domnie a Brătienilor.

Astăzi, ținând seama de politica externă a României postcomuniste, poziția lui Ion I.C. Brătianu pare aproape ireală. A nu accepta dictatul Marilor Puteri, a le ține piept, a proclama primatul interesului național, iată ceea ce a devenit cu totul străin diplomației noastre.

Aceste memorabile cuvinte ne (re)amintesc cum a fost omul politic Ion I.C. Brătianu- un patriot curajos, hotărât să facă din neatârnarea reală a României piatra unghiulară a politicii sale: „Convingerea mea este că noi în nici un fel nu putem primi asemenea condiții. Am moștenit o țară independentă și chiar pentru a-i întinde granițele nu-i putem jertfi neatârnarea”.

Așadar, omul care se luptase atât timp și cu atâta îndârjire pentru a da țării sale frontierele care să-i aducă pe românii de sub stăpânire străină în interiorul statului român, înțelegea că înaintea alipirii provinciilor locuite de români trebuie pusă neatârnarea. Admirabil exemplu de percepție corectă a interesului național!

Ion I. C. Brătianu a fost una dintre cele mai mari personalităţi politice din istoria României, de numele lui legându-se numeroase evenimente precum Marea Unire de la 1918, introducerea votului universal, reforma agrară, adoptarea Constituţiei din 1923 și multe altele. Viaţa sa aproape s-a confundat cu aceea a Partidului Naţional Liberal, pe care l-a condus în calitate de președinte din 1909 și până la moartea sa din 24 noiembrie 1927, în condiţii din câte se pare suspecte, din cauza unei inflamaţii a amigdalelor care a dus la o gravă complicaţie septicemică. Joi, 24 noiembrie 1927, la ora 06:45, Ion I. C. Brătianu, preşedintele Partidului Naţional Liberal şi prim‑ministrul României, a încetat din viaţă, la vârsta de 63 de ani.

Decesul primului-ministru al României a șocat opinia publică din acea perioadă, deoarece nimeni nu îşi putea închipui acestă moarte subit al celui mai puternic om din stat. Coşciugul său a fost purtat pe umeri atât de apropiaţi, cât şi de foştii opozanţi. A fost înmormântat la Florica, alături de tatăl său.

Surse: Historia, Lecția de Istorie

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---