Ţara trebuie sã fie a tuturor românilor nu a tagmei jefuitorilor

Votarea în Parlamentul României a legilor privind reducerea TVA la 5 la sutã pentru alimentele de bazã ºi neimpozitarea pensiilor mai mici de 2.000 lei, a dovedit încã o datã (dacã mai era nevoie) incapacitatea, incompetenþa ºi iresponsabilitatea parlamentarilor români. S-a dovedit încã o datã cã acest parlament trebuie urgent reformat din temelii. Au trecut 11 luni de la Referendumul prin care poporul român a hotãrât: PARLAMENT UNICAMERAL ºi maximum 300 de parlamentari. Din pãcate, hotãrârea noastrã, a poporului suveran este ignoratã cu neruºinare de cãtre actualii ºi mai ales foºtii parlamentari (unii sunt acolo de 15-20 de ani sau chiar au fãcut parte din M.A.N.).
Reducerea TVA la alimentele de bazã este o necesitate strictã pentru majoritatea populaþiei României (mai ales în aceste condiþii de crizã economico-financiarã) dacã aceastã reducere ar fi simþitã în aceeaºi mãsurã prin scãderea automatã a preþurilor la alimentele vizate (pâine, lapte, carne, ulei). Din pãcate, toþi analiºtii economici ºi financiar – bancari susþin în continuare cã scãderea TVA la 5% nu va duce la scãderea preþurilor la alimentele vizate ci la profituri pentru comercianþi (luãm banii de la bugetul statului ºi îi îmbogãþim pe afaceriºti, speculanþi, hoþi ºi biºniþari). Curat – murdar domnilor parlamentari! Halal reprezentanþi ai poporului! În toate þãrile civilizate din Europa ºi din lume TVA-ul este scãzut la alimentele de bazã, dar aceastã scãdere este reflectatã prin creºterea nivelului de trai al populaþiei, prin vânzãri masive a acestor alimente de strictã necesitate.
În ce priveºte impozitarea pensiilor, ar trebui sã opriþi acest genocid. Sã rãmânã actualul sistem de impozitare a pensiilor ºi sã fie aplicatã cu promptitudine legea privind aducerea la normalitate a „pensiilor speciale”.
Pentru a nu mai exista aceastã inechitate prin care o micã parte dintre români sunt consideraþi „speciali”, ar trebui sã se treacã de urgenþã la adoptarea unei legi unice de salarizare. Aceasta sã fie însã total nediscriminatorie (la pregãtire intelectualã ºi profesionalã egalã, aceleaºi salarii, indiferent de domeniul de activitate). Nu cred cã justiþia este mai importantã decât învãþãmântul; serviciile secrete, poliþia ori armata, decât sãnãtatea; administraþia, decât agricultura etc. Nu cred cã cineva ar putea departaja corect aceste domenii de activitate ºi mai ales, nu ºtiu care ar putea fi unitatea de mãsurã prin care sã se facã aceastã „departajare”.
Nu cred cã un magistrat ori un procuror cu 20 de ani vechime în muncã meritã un salariu lunar de 3 – 4 ori mai mare decât un profesor ori un medic cu aceeaºi vechime în muncã aºa cum se întâmplã în prezent în România (exemplele ar putea continua). Într-adevãr, în toate domeniile de activitate existã lucrãtori: foarte buni, buni, mediocri sau chiar slabi. Ar trebui gãsitã o soluþie prin care departajarea acestora sã se facã în mod legal ºi echitabil în cadrul fiecãrui domeniu de activitate. De exemplu prin prime ºi stimulente. Aceste prime ºi stimulente nu trebuie acordate „la grãmadã”, aºa cum s-a procedat recent la Ministerul Finanþelor, ci pe bazã de competenþã  a celor care într-adevãr au avut rezultate foarte bune în activitatea de zi cu zi. Se poate face aceastã departajare.
În aplicarea Legii salarizãrii unitare nu trebuie în niciun caz sã se plece de la raportul 1 la 12 sau chiar 1 la 15 cât am înþeles cã se prevede în actualul proiect de lege. Nu cred cã existã o þarã membrã a Uniunii Europene în care raportul dintre salariul maxim ºi cel minim sã fie 1 la 12 ori 1 la 15, un raport echitabil ar putea fi: 1 la 6 (4.800 lei la 800 lei). Toþi cetãþenii României au dreptul la o viaþã decentã. Muncitorii, þãranii, cadrele medicale, cadrele didactice, juriºtii, economiºtii, inginerii ºi tehnicienii, poliþiºtii, militarii etc. contribuie cu toþii la fãurirea bogãþiilor acestei þãri, cu toþii au dreptul de a beneficia de roadele muncii lor. Politrucii, politicianiºtii, afaceriºtii, speculanþii ºi biºniþarii nu trebuie socotiþi în continuare „speciali”. România a fost, este ºi trebuie sã fie în continuare a tuturor românilor, nu a tagmei jefuitorilor.
Eu tot mai cred, aºa cum spunea Vasile Alecsandri: „Cã tot se aflã în România / Inimi aprinse de-un sacru dor / Ce vrea românul ca sã reînvie / Mare, puternic, ca dorul lor”.                George TURCU

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI