O lume nebună, o ţară înnebunită…

S-a încheiat anul 2010, unul dintre cei mai năucitori din punct de vedere al evenimentelor internaţionale. Un an „nebun”, ce mai? Am asistat la expulzarea ţiganilor din Franţa şi am constatat că ceea ce ne impune nouă Europa cu privire la drepturile minorităţilor, ea însăşi nu respectă. Din momentul în care au devenit cetăţeni ai Europei, ţiganii români nu mai sunt doar problema României, ci o problemă a minorităţilor „fără ţară” ce merită o dezbatere şi o rezolvare globală. Expulzarea nu-i o soluţie. Am asistat la erupţia vulcanului Eyjafjallajokull, din Islanda, şi la întreruperea circulaţiei aeriene, am fost spectatori îndureraţi la cutremurul şi la ciuma din Haiti, şi am realizat ce mărunţi suntem în faţa naturii, sau faţă de mânia divină, în funcţie de ateismul sau religiozitatea noastră. Am văzut explozii de revoltă în Grecia, Irlanda, Franţa, Marea Britanie etc., ca urmare a punerii în practică a politicilor de austeritate şi nu ne-a venit să credem că respectata familie regală britanică va ajunge vreodată să fie atacată de mulţime şi scoasă cu chiu cu vai din mâinile ei. Am fost zguduiţi de dezvăluirile Wikileaks, cu toate urmările pe termen lung ce derivă din ele şi cu toate modificările de legislaţie ce vor urma în ceea ce priveşte accesul la informaţii şi organizarea structurilor de securitate. Am asistat la progresul îngrijorător al extremei drepte în Suedia şi în Olanda, ţări recunoscute pentru armonia şi toleranţa lor şi am ajuns la concluzia că omenirea nu a învăţat nimic din lecţia istoriei celui de-al Doilea Război Mondial. Dar mai cu seamă ne-am izbit de criza din zona euro, care propagă teama că însuşi sistemul monetar european se va prăbuşi. Iar prăbuşirea va trimite Europa în coada clasamentului influenţei şi prosperităţii globale. Cu România cu tot, care oricum nu excelează în ceea ce priveşte poziţia sa…
Toate aceste evenimente aiuritoare, petrecute în lumea nebună în care trăim, nu numai că ne afectează într-o mai mică sau mai mare măsură, dar mai contribuim şi noi la amplificarea lor. După „puterile” noastre. Dacă e valabil faptul că anumite elemente cu sens pozitiv, oricât ar fi de mărunte, de insignifiante, pot contribui la îmbunătăţirea situaţiei globale, atunci e la fel de adevărat că şi elementele negative mărunte contribuie la înrăutăţirea situaţiei globale. Corupţia românească nu mai este doar o problemă a României, ca şi criminalitatea organizată, ci a devenit un fenomen transfrontalier care slăbeşte tot ceea ce înseamnă sistem la nivel mondial: economic, politic, administrativ şi, mai ales, tot ceea ce înseamnă sistem de securitate! Decizii „mărunte” precum eliberarea unor criminali periculoşi sau a unor indivizi corupţi, transformarea în avocaţi a stagiarilor vopsiţi politic, numirea directorilor de şcoli doar cu aviz parlamentar, acordarea unor drepturi deşănţate minorităţii maghiare, oferirea posibilităţii directorilor de regii şi companii de stat să câştige iarăşi zeci de mii de lei pe lună, noi angajări la ministere în condiţii de austeritate şi de disponibilizări în teritoriu, faptul că o treime din terenul arabil al ţării noastre este exploatat de străini, toate acestea, chiar dacă nu vă vine să credeţi, clatină sistemele europene şi mondiale în care sunt integrate. Aşadar am trăit un an nebun, într-o lume nebună şi suntem locuitorii unei ţări înnebunite. O ţară înnebunită de ceea ce se petrece în jurul ei, dar şi de ceea ce se petrece în interiorul ei. Cu toate acestea, să nu ne pierdem speranţa într-un an mai bun!
Ioan HĂNŢULESCU

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI