Poliţie criminală şi Poliţie judiciară…

Pe vremea când era Tăriceanu prim-ministru şi mai mergeam şi eu pe la conferinţe de presă, am adresat o întrebare cu privire la activitatea Poliţiei Criminale şi nişte oficiali guvernamentali prezenţi acolo au izbucnit în râs. Colegii mei, care, fireşte, foloseau aceeaşi expresie, abia au schiţat nişte zâmbete jenate. Chestia asta mi-a căzut greu la rânză şi le-am explicat oficialilor (după conferinţă) că eu sunt cel care ar trebui să râdă, din moment ce ei, ditamai oficialii, nu ştiau că un imbecil de la Ministerul de lnterne, încă de pe vremea lui Iliescu impusese exact această denumire în mod oficial: Poliţia Criminală!!! Respectiv Serviciul de Investigaţii Criminale! (Adică e vorba de o poliţie care comite crime, o poliţie care face investigaţii cu metode criminale?) Abia acum, relativ recent, denumirea „poliţiştilor criminali” a fost schimbată, iar aceştia au devenit „judiciari”. Dar, cum bănuiam că nu numai imbecilitatea unui funcţionar stă la baza confuziei, m-am documentat şi am aflat că pe vremea lui Iliescu, pentru îmbunătăţirea activităţii poliţieneşti, în România au sosit nişte specialişti germani, care ne-au pus la dispoziţie expertiza lor în domeniul organizării acestei instituţii. Culmea, odată cu importarea modelului german, deştepţii noştri de la Guvern au preluat şi denumirile, procedând însă la o traducere din topor. Pentru că în Germania există Kriminalpolizei, dar se traduce Poliţie judiciară. Aşa cum există Kriminaldienst (organ de urmărire a crimelor) şi Kriminalrecht (Drept Penal). Iar noi, junaliştii, foloseam, fireşte, denumirea oficială!
Dar nu despre asta vreau să vorbesc acum, ci despre faptul că într-o anumită măsură denumirea aceea prost tradusă, „Poliţia Criminală” i se potrivea mai bine unei bune părţi din Poliţia Română. Apreciez, şi o spun cu toată convingerea, pe poliţiştii adevăraţi, care îşi pun viaţa în pericol luptând împotriva unor reţele de criminalitate extraordinar de periculoase şi de bine dotate, pe acei poliţişti pe care-i apucă duminicile şi sărbătorile sau nopţile târzii, pe teren sau la birou, la interogatorii, oameni care aproape că nu mai au viaţă personală. Dar nu pot să-i apreciez pe cei care îşi dau mâna în secret cu infractorii, pe cei care-i protejează pe criminali sau chiar le sunt complici şi se înfruptă alături de ei din jafuri şi din hoţii. Nu pot să-l apreciez pe şeful sau pe ajutorul şefului de post, care nici nu ştie să scrie corect în limba maternă un proces verbal, dar care se înhăitează cu mafia lemnului sau cu mafia imobiliară, adesea în complicitate cu primarul şi cu popa din comună. Ca să nu mai vorbim de cei ce protejează (şi îşi iau „dreptul” pentru asta) reţele de prostituţie, de trafic de droguri etc. Faptul a fost remarcat cu îndreptăţită indignare şi de preşedintele Băsescu, în ultimul interviu acordat la TVR1. Şi trebuie să-i dau dreptate, căci tocmai ăştia sunt cei care fac de râs instituţia Poliţiei Române. Ei sunt cei care au dat cu chipiele, precum nişte cazaci beţi, în faţa Palatului Cotroceni şi l-au făcut „javră” pe primul om în stat. Ei sunt cei avântaţi în „lupta sindicală” până acolo încât ajung să dea cu pumnul în masă în faţa unor şefi de inspectorate. Iar pe fondul acesta de debandadă în înseşi structurile de ordine publică, precum şi pe fondul unor decizii aiuritoare ale unor magistraţi de a pune în libertate criminali periculoşi (anulând lunile de muncă periculoasă ale adevăraţilor profesionişti din poliţie) iată că se petrec fapte precum cea de la Piatra Neamţ. Iar acolo, în loc ca poliţiştii să-şi pună cenuşă în cap (fiindcă fuseseră avertizaţi de către structurile de informaţii cu privire la faptul că se scapă de sub control marea criminalitate şi că urmează răfuieli cu împuşcături între clanurile mafiote), deci în loc să îşi recunoască greşelile, poliţiştii din Piatra Neamţ s-au apucat să protesteze împotriva schimbării (şi cercetării) şefului lor! Oare ce fel de interese îi leagă pe „protestatari” de acest şef „cumsecade”? Asta ar trebui aflat cât mai repede şi atunci am vedea, cu adevărat, cât de criminală (la propriu) a ajuns Poliţia Română…
Ioan HĂNŢULESCU

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI