20 martie| Echinocțiul de Primăvară 2023 marchează finalul iernii astrale. Tradiții obiceiuri și superstiții

20 martie| Echinocțiul de Primăvară 2023 marchează finalul iernii astrale. Tradiții obiceiuri și superstiții

Cuvântul ”echinocţiu” derivă din limba franceză – ”equinoxe” -, care, la rândul lui, provine din latinul “aequinoctium”, format din “aequus”, care înseamnă “egal” şi “nox”, “noctis”, care înseamnă “noapte”.

Așadar, echinocțiu reprezintă momentul în care Soarele trece prin punctul de intersecție a eclipticii cu ecuatorul ceresc, iar ziua este egală cu noaptea, în orice loc de pe Pâmânt.

Din acel moment, durata zilei începe să crească, iar cea a nopții să scadă până pe data de 21 iunie, atunci când se termină primăvara astronomică, odată cu solstițiul de vară. Primăvara din punct de vedere astronomic începe odată cu echinocțiul de primăvară și durează aproximativ 92 de zile.

Fenomenul de echinocțiu se desfășoară de două ori pe an. Astfel, prima dată se întâmplă atunci când Soarele traversează ecuatorul ceresc și trece din emisfera cerească sudică în cea nordică, respectiv echinocțiul de primăvară, iar a doua oară, atunci când Soarele traversează ecuatorul ceresc și trece din emisfera nordică în cea sudică, reprezentând echinocțiul de toamnă.

Așadar, după echinocțiul de primăvară, emisfera nordică începe să fie înclinată mai mult spre Soare, ceea ce duce la creșterea numărului de ore de lumină, cu răsărituri mai timpurii și apusuri mai târzii. În emisfera sudică, se întâmplă invers: echinocțiul din martie marchează începutul toamnei, deoarece emisfera sudică începe să fie înclinată în sens opus față de Soare.

Echinocțiul de primăvară marchează și prima zi de primăvară din punct de vedere astronomic. De obicei, echonocțoiul de primăvară cade în fiecare an pe 19, 20 sau 21 martie. Echinocțiul are loc în același moment în întreaga lume, chiar dacă după un fus orar diferit. În România, echinocțiul de primăvară în 2023 este pe 20 martie, la ora 11:24 PM.

Când este echinocțiul de primăvară în următorii ani
Echinocțiul de primăvară 2024 20 martie 05:06
Echinocțiul de primăvară 2025 20 martie 11:01
Echinocțiul de primăvară 2026 20 martie 16:46
Echinocțiul de primăvară 2027 20 martie 22:25
Echinocțiul de primăvară 2028 20 martie 04:17

Echinocţiul de primăvară în 2023. Tradiţii, obiceiuri, superstiţii
În această zi începe noul an agrar, iar copiii bat ritualic pământul cu beţele sau ciomegele, alungând frigul: “Intră frig şi ieşi căldură/ Să se facă vreme bună/ Pe la noi pe bătătură”.

Tot la această dată, copiii și tinerii mai fac un lucru: se strâng în grupuri de câte trei sau de câte opt persoane, împodobesc o creangă de copac cu flori de primăvară, iar apoi merg să colinde din casă în casă recitând diverse cântece populare.

Colindătorii oferă stăpânilor caselor, câte o floare, menită să le vestească venirea primăverii. În schimbul acestor flori, copiii primesc bani, ouă sau diverse cadouri pe care le împart apoi între ei. Fetele poartă aceste flori în păr, deoarece cred că acestea au puterea de a le face părul să crească și le ajută inimile să rămână tinere.

Semnificația spirituală a echinocțiului
Tradiţiile spirituale ale Echinocţiului de primăvară spun că orice formă de evoluţie are trei etape distincte: creaţia, menţinerea şi resorbţia sau distrugerea. La toate acestea se adaugă şi momentul de apogeu a ceea ce s-a creat.

Astfel, echinocţiul de primăvară simbolizează creaţia, solstiţiul de vară apogeul, echinocţiul de toamnă începerea perioadei de resorbţie şi solstiţiul de iarnă perioada de conservare, care echivalează cu momentul de pregătire pentru un nou ciclu temporal. Cultul soarelui este specific mai tuturor societăţilor arhaice: oamenii priveau la soare şi înregistrau ciclurile naturii în funcţie de schimbările aduse de astrul zilei.

Cultul soarelui este specific mai tuturor societăţilor arhaice: oamenii priveau la soare şi înregistrau ciclurile naturii în funcţie de schimbările aduse de astrul zilei.

Dacii aveau solide cunoştinţe de astronomie, iar templelor lor de pe înălţimi transpun chiar şi astăzi cunoştinţele lor despre calendarul solar. Numeroase ritualuri păgâne celebrau echinocţiul de primăvară mai ales pentru importantă să în creşterea fertilităţii pământului şi a naturii în general.

După convertirea la creştinism, ritualurile pentru echinocţiul de primăvară au suferit și ele transformări, chiar dacă s-au păstrat anumite aspecte. Focuri se aprindeau și în vechime, pentru a arde iarna şi a renaşte, prin căldură, spiritul primăverii.

Obiceiul a fost asimilat în creştinismul românesc sub formă Focurilor Sfinţilor. Se crede că focurile şi rugăciunile sfinţilor ajută la depăşirea momentului crucial al echinocţiului, înclinând favorabil echilibrul dintre lumina şi întuneric. Se marchează astfel, printr-un ritual, un fenomen astronomic obişnuit, dar care da direcţia pentru activităţi omeneşti specifice.

Cum ne influențează echinocțiul de primăvară
Astrologii susţin că momentul când ziua devine egală cu noaptea (Echinoctiu de primăvară) simbolizează o stare de armonie, o stare de transformare profundă atât a naturii exterioare, cât şi o transformare benefică a naturii noastre umane. În perioada echinocţiului de primăvară totul se trezeşte la viaţă, tinde să iasă la suprafaţă, să se bucure de energiile profunde ale primăverii.

De ce echinocțiul de primăvară are date și ore diferite
calendarul gregorian are 365 de zile în fiecare an, cu o zi adăugată la fiecare patru ani, când este an bisect. Asta pentru că Pământului îi ia, de fapt, aproximativ 365 de zile și un sfert pentru a orbita în jurul Soarelui, așa că acele patru sferturi formează o zi suplimentară în anii care sunt multipli de patru.

Din acest motiv, fiecare echinocțiu de primăvară are loc cu aproximativ șase ore mai târziu decât cel din anul precedent.

Efectul echinocțiului de primăvară asupra sateliților
Un efect al perioadelor echinocțiale, inclusiv în ceea ce privește echinocțiul de primăvară în 2023, este întreruperea temporară a sateliților de comunicații. Pentru toți sateliții geostaționari, există câteva zile în jurul echinocțiului când Soarele trece direct în spatele satelitului față de Pământ pentru o perioadă scurtă în fiecare zi.

Puterea imensă a Soarelui și spectrul larg de radiații supraîncărcă circuitele de recepție ale stației terestre cu zgomot și, în funcție de dimensiunea antenei și de alți factori, perturbă sau degradează temporar circuitul. Durata acestor efecte variază, dar poate dura de la câteva minute la o oră.

Echinocțiile, solstițiile și anotimpurile pe alte planete
Potrivit NASA, fiecare planetă din sistemul solar are anotimpuri. Majoritatea au patru ca Pământul- numite Iarna, Primăvara, Vara și Toamna dar aici se termină asemănările.

Și pe celelalte planete, echinocțiurile și solstițiile sunt denumite după anotimpul corespunzător din emisfera nordică. Aceasta este convenția pe care astronomii o folosesc adesea pentru a discuta despre anotimpurile planetare. Când polul nord al unei planete este înclinat spre soare, astronomii îl numesc Solstițiul de vară; când polul sudic este înclinat spre soare, se numește solstițiul de iarnă. Cu toate acestea, anotimpurile sunt întotdeauna opuse în cele două emisfere. Pe Pământ, de exemplu, când este vară în New York, este iarnă în Sydney. Într-o zi de primăvară la Paris, frunzele de toamnă cad în Argentina și așa mai departe…

Anotimpurile planetare sunt produse de doi factori: înclinarea axială și distanța variabilă față de soare. Orbita Pământului este aproape circulară și, prin urmare, are un efect redus asupra climei. Înclinarea axială a planetei noastre este cea care provoacă aproape toate schimbările sezoniere. Când polul nord este înclinat spre Soare, este vara nordică. Șase luni mai târziu, polul nord se înclină departe de Soare și experimentăm iarna nordică.

Celelalte două planete în care se află primăvara nordică, Jupiter și Venus, au înclinări axiale foarte mici, de doar 3 grade în comparație cu înclinarea Pământului de 23,5 grade. Schimbările sezoniere pe acele planete sunt în mod corespunzător mici. Primăvara pe Venus nu este foarte diferită de toamnă. Atmosfera densă și acidă a planetei produce un efect de seră care menține suprafața la 750 K pe tot parcursul anului – care este suficient de fierbinte pentru a topi plumbul.

Al doilea cel mai apropiat vecin planetar al nostru, Marte, are cea mai mare excentricitate orbitală (distanță variabilă față de soare), cu excepția lui Pluto. Distanța sa față de Soare variază între 1,64 și 1,36 UA pe parcursul anului marțian. Această variație mare, combinată cu o înclinare axială mai mare decât cea a Pământului, dă naștere unor schimbări sezoniere mult mai mari decât le experimentăm chiar și în Antarctica.

Din punctul de vedere al unui locuitor al Pământului, unul dintre cele mai ciudate efecte ale anotimpurilor pe Marte este schimbarea presiunii atmosferice. În timpul iernii, presiunea atmosferică globală pe Marte este cu 25% mai mică decât în timpul verii.

Acest lucru se întâmplă din cauza excentricității orbitei lui Marte și a unui schimb complex de dioxid de carbon între calotele polare de gheață carbonică ale lui Marte și atmosfera sa de CO2. În jurul solstițiului de vară, când polul nord marțian este înclinat departe de soare, calota polară nordică se extinde pe măsură ce dioxidul de carbon din atmosfera polară îngheață. La celălalt capăt al planetei, capacul polar sudic se topește, dând CO2 înapoi atmosferei. Acest proces se inversează o jumătate de an mai târziu, la solstițiul de iarnă.

Mărimea anotimpurilor pe Pământ versus Marte
Primăvara pe Pământ 93 – Primăvara pe Marte 194
Vara pe Pământ 93 – Vara pe Marte 178
Toamna pe Pământ 90 – Toamna pe Marte 142
Iarna pe Pământ 89 -Iarna pe Marte 154