19 mai – Ziua pictorilor, care reprezintă şi data nașterii pictorului Ion Țuculescu, pictor reprezentativ pentru spiritul românesc

În fiecare an, la 19 mai, se marchează Ziua pictorilor, care reprezintă data nașterii pictorului Ion Țuculescu (1910-1962), pictor reprezentativ pentru spiritul românesc.

Creația lui Țuculescu este definită de scriitorul și criticul de artă Petru Comarnescu, astfel: ”Forța expresivă pe care o au puternicele și tulburătoarele sale imagini — în culori de o mare vitalitate și susținute de ritmuri ce pulsează ca gândurile și inima — nu aparține numai artistului, ci și izvoarelor de la care s-a inspirat el. Aceste izvoare sunt folclorul și stilistica artei noastre populare, ca și unele mari realizări ale picturii noastre moderne. Creația lui Țuculescu este atât de viguroasă și semnificativă tocmai pentru că este mereu susținută de forța tradițiilor și de neobișnuite frământări spirituale. Acest mare neliniștit, cu căutări și probleme în care se îmbină ritualuri de călușar cu întrebările omului de știință, ale microbiologului contemporan, a avut darul de a fi descoperit, conștient și inconștient, prin chemare spontană, dar și prin meditație și serioasă cultivare, idei, viziuni, forme care sunt ale poporului său, și de a le fi dus la noi expresii autentice și semnificative”. (monografia ”Ion Țuculescu”, autor Petru Comarnescu, 1967).

Pictorul Ion Țuculescu s-a născut la 19 mai 1910, la Craiova, fiind al doilea fiu al unei familii de intelectuali, consemnează Cătălin Davidescu în monografia ”Țuculescu” (1988). Tatăl său, Ioan P. Țuculescu a fost institutor și, mai târziu, director timp de aproape trei decenii la Școala ”Ion Heliade Rădulescu” din Craiova, iar mama sa, Verginica Țuculescu era institutoare la aceeași școală. În orașul natal a urmat școala primară și liceul. A fost foarte atașat de bunicul său, Ion Papinian, ”Tata Mare” cum îi spunea copiii, fiind crescut de acesta până la vârsta școlară.

În 1928 s-a înscris la Facultatea de Științe Naturale din București, pe care a absolvit-o în 1936. A fost numit profesor de științe naturala la Seminarul de la Mănăstirea Cernica, unde a lucrat un an. În 1929 s-a înscris și la Facultatea de Medicină din București, urmând concomitent cele două facultăți. În 1939 a absolvit cu ”magna cum laude” Facultatea de Medicină din București.

A fost un pictor autodidact, cu un stil singular, reprezentativ pentru spiritul românesc, a cărui carieră a avut o traiectorie unică și deosebită de a altor artiști români din epocă.

În lipsa unor studii de specialitate, s-a format aprofundând tehnica unor maeștri ai picturii românești sau universale; a făcut dese călătorii de studii în Franța, Elveția, Grecia sau Italia, decisivă fiind întâlnirea cu arta lui Van Gogh, cu prilejul retrospectivei de la Paris din 1937.

Fascinat de arta arhaică autohtonă, s-a inspirat cu precădere din filonul popular românesc, pe care-l interpretează într-o manieră proprie, cu tente expresioniste, care-l înscriu astfel în marele circuit universal al valorilor.

Ion Țuculescu a expus pentru prima oară la Craiova (1925), unde a participat, în 1926, cu lucrări de pictură la expoziția ”Cercul artistic oltean”.

Debutul pe simeze a avut loc în 1938, la sala Ateneului Român, când, în ciuda reticențelor unor spirite academiste, a reușit să atragă atenția criticii și colecționarilor avizați.

În 1939 a deschis cea de-a doua expoziție personală la Sala Dalles din București. A participat în 1940, la expoziția ”Tinerimea artistică” cu lucrările ”Flori de câmp” și ”Peisaj”; a expus și un peisaj la expoziția ”Luna Bucureștiului”. Anul următor a expus la Salonul oficial lucrările ”Margine de sat” și ”Iarnă la Vasilați” și a participat cu două peisaje la expoziția ”Tinerimea artistică”. A deschis, totodată, o a treia expoziție personală de pictură în sala Ateneului Român.

Cea de-a patra expoziție personală a fost deschisă în martie 1942. A participat cu lucrarea ”Rodica” la expoziția ”Nudul în pictura română contemporană” deschisă la Căminul artei. Tot aici a participat cu lucrări la expozițiile ”Natura moartă în pictura românească contemporană” și ”Peisajul în pictura română contemporană”. În același an, a expus la cea de-a 21-a Bienală internațională de artă de la Veneția, lucrările ”Portul Pireu” și ”Peisaj din Grecia”.

În 1943 a deschis cea de-a cincea expoziție personală de pictură în sala Ateneului Român. Totodată, a participat cu ”Peisaj la Mangalia” la ”Expoziția Peisajului” deschisă în sala ”Prometeu” și a participat cu lucrările ”Portul Pireu” și ”Peisaj din Grecia” la expozițiile organizate la Berna și Stockholm.

A participat, în 1944, la expoziția ”Pictura românească contemporană” și în 1945 la Salonul oficial, cu lucrările ”Nori Albi” și ”Peisaj cu arbuști galbeni”, potrivit aceluiași volum amintit mai sus. Au urmat alte două expoziții personale în 1946 și în 1947. A participat la Salonul oficial cu trei lucrări de pictură și la expoziția ”Arta plastică în România” organizată la Budapesta.

În 1950 a început să lucreze în cadrul Academiei, în calitate de cercetător științific. Apoi, în 1951, a fost numit șef de lucrări la spitalul Brâncovenesc din București, unde a lucrat până în 1954.

Ion Țuculescu a participat în 1957, cu lucrările ”Peisaj cu țarcă neagră”, ”Peisaj cu motive oltenești” și ”Cer geometrizat” la expoziția inter-regională de pictură, grafică și sculptură.

În 1960, pictorul a participat la Expoziția de Stat a Artelor Plastice, cu lucrarea ”Interior țărănesc”, și la expoziția ”Imagini Dobrogene”, cu lucrarea ”Interior la Mangalia”. În 1962 a expus ”Portretul bunicului” la Expoziția regională de pictură, grafică și sculptură.
S-a stins din viață la 27 iulie 1962, la București, la vârsta de 52 de ani.

Dintre operele reprezentative ale creației sale amintim: ”Peisaj cu arbuști galbeni”, ”Iarna în mahala”, ”Frunze de zăpadă”, ”Dramă folclorică”, ”Noaptea salcâmilor”, ”Țărmul roșu”, ”Apus de soare”, ”Totem solar”, ”A fost odată”, ”Târgul de afară”, ”Mască africană”, ”Portretul soției”, ”Autoportret cu frunză”, ”Urme”, ”Copac în soare”, ”Baia de soare”, ”Nivele”, ”Eternitate”, ”Apocalips”, ”Clepsidra”, ”Țărm înalt”, ”Vas cu flori”, ”Kimono”, ”Peisaj fantastic”, ”Testament plastic”.

Periplul operei sale nu s-a oprit după dispariția sa. Postum, tablourile sale au fost alese pentru a participa la o serie de bienale internaționale, întărindu-i prestigiul bine meritat. În 1963, la Expoziția regională au fost expuse lucrările ”Portretul bunicului”, ”Lacul Brănești” și ”Interior țărănesc cu macat în dungi”.

O expoziție retrospectivă ”Ion Țuculescu” (128 de lucrări) a fost organizată la Sala Dalles, de către Comitetul de stat pentru cultură și artă, Muzeul București în arta plastică și Colecția Simu. În același an au fost deschise expoziții retrospective în orașele: Iași, Craiova, Timișoara, Constanța, Sibiu, Tg. Mureș, Cluj și Brașov. În 1966, la cea de-a 33-a Bienală internațională de artă de la Veneția, România a participat cu 80 de tablouri ale lui Ion Țuculescu.

Salvează

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI