Noutăţi din anul şcolar 2017-2018: Clasicii, scoşi din manuale. Ce ar putea studia elevii la orele de literatură

Noutăţile din anul şcolar 2017-2018 vor face literatura mai puţin plictisitoare. Harry Potter în defavoarea Stejarului din Borzeşti. La orele de literatură, profesorul are libertatea să-i înveţe pe elevi fabulele lui Caragiale sau pe cele ale lui La Fontaine. Se vor studia postări online şi chiar sms-uri.

Din toamnă, elevii de gimnaziu nu vor mai fi obligaţi să citească operele scriitorilor clasici, iar profesorul poate propune texte din literatura universală. Motivul este simplu: noua generaţie de elevi înţelege cu greu scrierea de la începutul secolului al XIX-lea şi nu mai gustă plăcerea cititului, spun iniţiatorii propunerii.

Rodica Zafiu, prof. universitar, membru al comisiei pentru manuale: „Nu cred că e vorba de o izgonire a literaturii din aceste manuale.”

Nicolae Manolescu, critic literar: „Se pot face clasicii, doar că lăsânad la mintea profesorului există riscul ca profesorul să zică: nu discutăm Răscoala lui Rebreanu, că e prea groasă. Discutăm aşa, o broşurică.”

Rodica Zafiu: „Încărcarea mai ales la clasele mai mici, 5-a, a 6-a cu texte din Creangă sau alţi autori de care elevii noştri trebuie să-i ştie şi-i vor studia în liceu, pune mari probleme de înţelegere.”

Violeta Dascalu: „Poate că un Creangă astăzi ar fi greu de înţeles la vârste mici, dar nu cred să nu existe Eminescu sau Caragiale.”

Rodica Zafiu: „Sunt schimbări de viziune, de orientare,(…) dar faţă de programele trecute e mai explicit aspectul formării deprinderilor de comunicare, lectură. S-a renunţat la noţuni de teorie literară. De exemplu: demonstraţi de ce e liric sau epic cutare text.”

Nicolae Manolescu: „Cineva s-a gândit că trebuie schimbată perspectiva asupta limbii şi atunci nu mai vorbim de literatura, clasici, ci vorbim de comunicare (….)Sunt 11 tipuri de comunicare (…) şi literatura e pe locul 9 şi e un tip de comunicare. E o prostie. Îndeplineşte doar o parte dintre condiţiile comunicării. Comunicarea trebuie să fie clară. Literatura, dimpotrivă, e o artă a ambiguităţii, a echivocului.”

Rodica Zafiu: „Cred că nu e o schimbare fundamentală. Se continuă ce era în programa trecută: să îi facem pe elevi să gândească, să vorbească, să înţeleagă texte, să argumenteze.”

Nicolae Manolescu: „Avea nevoie educaţia românească de o programă şcolară? Da. Avea nevoie, dar nu asta. Este într-o perspectivă greşită care încurajează incompetenţa profesorului.”

Rodica Zafiu: „În discuţiile cu profesorii a fost puternică ideea de a renunţa la detalii prea grele pentru elevii din gimnaziu, cu promisiunea fermă că vor fi deplasate către programa de liceu.”

Nicolae Manolescu: “Depinde de profesor, ori materialul uman e tot mai slab pregătit.”

Rodica Zafiu: „Bănuiesc că din partea profesorilor a pornit dorinţa de a avea mai multe texte contemporane prin care se ajunge mai uşor la trezirea plăcerii lecturii.”

Profesorul poate alege dacă elevii vor studia fabulele lui Caragiale sau pe cele ale lui La Fontaine. În aceste condiţii este posibil ca Stejarul din Borzeşti să fie înlocuit de texte din Harry Potter.

Violeta Dascalu: „E actual, îndrăgit de copii. A facut vâlvă pentru că a adus magia în viaţa copiilor şi ei au nevoie de magie. Nu e nimic greşit!”

Potrivit noii programe şcolare elevii vor studia şi texte nonliterare precum postări online, prospecte sau SMS-uri.

Violeta Dascalu: „Există şi discuţii pe seama SMS-ului. Există această comunicare în viaţa copilului. Şi am colegi care vorbesc despre asta. ÎI distrează pe copii şi realizează că e greşit. Trebuie punctată şi greşeala.”

Rodica Zafiu: „Unii şi-au imaginat că în locul poeziei lui Eminescu se studiază SMS-ul. Apropiem ce învăţăm la şcoală de activităţile cotideiene. (..) Dar e important ca elevii să vadă diferenţele între modul în care scriu un mesaj şi modul în care redactează o compunere.”

Eliminarea literaturii clasice din manuale nu ar trebui să fie un impediment pentru elevi.

Rodica Zafiu: „Faptul că un autor important e reprezentat doar printr-un text scurt poate fi compensat oricând prin activităţi pe care le îndeplineşte o oră de română.”

Nicolae Manolescu: „În Anglia, câte ore i se dau lui Shakespeare? Dar în Germania lui Goethe?La urma urmei, dacă vreau să studiez serios Shakespeare, atunci îi dau toate orele, din toate clasele de la grădiniţă.”

Sursa: digi24.ro

 

Salvează

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---