Mesaj istoric pentru creștini – Declarația comună a Papei Francisc și a Patriarhului Chiril al Moscovei și al întregii Rusii

Declarație comună a Papei Francisc și a Patriarhului Chiril al Moscovei și al întregii Rusii

«Harul Domnului nostru Isus Cristos și dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Duhului Sfânt să fie cu voi toți» (2 Cor13,13).

1. Prin voința lui Dumnezeu Tatăl de la care vine orice dar, în numele Domnului nostru Isus Cristos, și cu ajutorul Duhului Sfânt Mângâietorul, noi, Papa Francisc și Chiril, Patriarh al Moscovei și al întregii Rusii, ne-am întâlnit azi la Havana. Îi mulțumim lui Dumnezeu, slăvit în Treime, pentru această întâlnire, prima din istorie.
   Cu bucurie ne-am regăsit ca frați în credința creștină ce se întâlnesc pentru «a vorbi direct» (2 In12), de la inimă la inimă, și pentru a discuta despre relațiile reciproce dintre Biserici, despre problemele esențiale ale fraților noștri și despre perspectivele de dezvoltare ale civilizației umane.
2. Întâlnirea noastră fraternă a avut loc în Cuba, la răscrucea dintre nord și sud, dintre est și vest. De pe această insulă, simbol al speranțelor “Noii Lumi” și al evenimentelor dramatice ale secolului al XX-lea, le adresăm cuvântul nostru tuturor popoarelor din America Latină și de pe celelalte continente.
   Ne bucurăm că credința creștină se răspândește aici în mod dinamic. Marele potențial religios al Americii Latine, seculara sa tradiție creștină, trăită personal de mii de oameni, sunt garanția unui viitor măreț pentru această regiune.
3. Întâlnindu-ne departe de vechile dispute ale „Bătrânului continent”, simțim deosebit de puternică necesitatea unei conlucrări între catolici și ortodocși, chemați, cublândeţe şibună-cuviință, să dăm cont lumii de speranța care este în noi (cfr 1 Pt 3, 15).
4. Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru darurile primite prin venirea în lume a unicului său Fiu. Împărtăşim aceeași Tradiţie spirituală a primului mileniu creştin. Martorii acestei Tradiții sunt Preasfânta Maică a lui Dumnezeu, Fecioara Maria, și Sfinții pe care îi cinstim. Printre aceștia sunt nenumărați martiri care au mărturisit fidelitatea lor față de Cristos și au devenit “sămânță de creștini”.
5. În ciuda acestei Tradiții comune din primele zece secole, de aproape o mie de ani, catolicii și ortodocșii sunt privați de comuniunea în Euharistie. Suntem divizați de răni provocate de conflictele unui trecut îndepărtat ori recent, de divergențe, moștenite de la strămoșii noștri, în ce privește înțelegerea și explicarea credinței noastre în Dumnezeu, unul în trei Persoane – Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Deplângem pierderea unității, consecință a slăbiciunii omenești și a păcatului, care a avut loc în ciuda Rugăciunii sacerdotale a lui Cristos Mântuitorul: «Pentru ca toți să fie una, după cum tu, Tată, ești în mine și eu în tine, ca și ei să fie una în noi» (In17, 21).
6. Conștienți de persistența numeroaselor obstacole, ne dorim ca întâlnirea noastră să contribuie la restabilirea acestei unități voite de Dumnezeu, pentru care s-a rugat Cristos. Fie ca întâlnirea noastră să-i poată inspira pe creștinii din întreaga lume să-l roage pe Domnul să reînnoiască dorința vie după unitate a tuturor discipolilor săi. Într-o lume care așteaptă de la noi nu numai cuvinte dar și gesturi concrete, fie ca această întâlnire să poată fi un semn de speranță pentru toți oamenii de bună voință!
7. În determinarea noastră de a face tot ceea ce este necesar pentru a depăși divergențele istorice pe care le-am moștenit, vrem să ne unim eforturile pentru a mărturisi Evanghelia lui Cristos și patrimoniul comun al Bisericii din primul mileniu, răspunzând împreună la provocările lumii contemporane. Ortodocșii și catolicii trebuie să învețe să ofere o mărturie comună despre adevăr în sectoarele unde acest lucru este posibil și necesar. Civilizația umană a intrat într-o perioadă de schimbări epocale. Conștiința noastră creștină și responsabilitatea noastră pastorală nu ne permit să rămânem inerți în fața provocărilor care cer un răspuns comun.
8. Privirea noastră se îndreaptă în primul rând spre regiunile din lume unde creștinii sunt victime ale persecuției. În multe țări din Orientul Mijlociu și din Africa de Nord frații noștri și surorile noastre în Cristos sunt exterminați ca familii, sate și orașe întregi. Bisericile lor sunt devastate și jefuite în mod barbar, obiectele lor sacre sunt profanate, monumentele lor sunt distruse. În Siria, în Irak și în alte țări din Orientul Mijlociu, constatăm cu durere exodul masiv al creștinilor din tărâmul de unde a început să se răspândească credința noastră și unde ei au trăit, încă de pe vremea apostolilor, împreună cu alte comunități religioase.
9. Cerem comunității internaționale să acționeze cât mai urgent pentru a preveni ulterioare expulzări ale creștinilor din Orientul Mijlociu. Ridicând glasul în apărarea creştinilor persecutaţi, dorim să ne exprimăm compasiunea pentru suferințele îndurate de credincioșii aparținând altor tradiții religioase, deveniți și ei victime ale războiului civil, ale haosului și violenței teroriste.
10. În Siria și în Irak violența a provocat deja mii de victime, lăsând milioane de persoane fără acoperiș și fără resurse. Îndemnăm comunitatea internațională să se unească pentru a pune capăt violenței și terorismului și, în același timp, pentru a contribui prin dialog la o restabilire grabnică a păcii civile. Este esențial să se asigure un ajutor umanitar pe scară largă populațiilor martirizate și numeroșilor refugiați din țările vecine.
    Le cerem tuturor celor care pot să influențeze destinul persoanelor răpite, printre care Mitropoliții de Alep, Paul și Ioan Ibrahim, sechestrați în luna aprilie 2013, să facă tot ceea ce este necesar pentru grabnica lor eliberare.
11. Înălțăm rugăciunile noastre către Cristos, Mântuitorul lumii, pentru restabilirea păcii în Orientul Mijlociu care este “rodul dreptății” (cfrIs32,17), pentru consolidarea conviețuirii fraterne dintre diferitele popoare, Biserici și religii prezente aici, pentru întoarcerea refugiaților la casele lor, pentru vindecarea răniților și odihna sufletelor nevinovaților uciși.
    Ne adresăm, cu un apel călduros, tuturor părților care pot fi implicate în conflicte, cerându-le să arate bunăvoință și să se așeze la masa tratativelor. În același timp, este necesar ca și comunitatea internațională să depună orice efort posibil pentru a pune capăt terorismului cu ajutorul acțiunilor comune, unite și coordonate. Facem apel la toate ţările implicate în lupta împotriva terorismului, ca să acționeze în mod responsabil și prudent. Îi îndemnăm pe toți creștinii și pe toți cei care cred în Dumnezeu să-l roage cu ardoare pe Creatorul lumii, care de toate se îngrijește, să ocrotească creația sa de la distrugere și să nu permită un nou război mondial. Pentru ca pacea să fie durabilă și de încredere, sunt necesare eforturi specifice menite să redescopere valorile comune care ne unesc, întemeiate pe Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos.
12. Ne plecăm în fața martiriului acelora care, cu prețul propriei vieți, mărturisesc adevărul Evangheliei, preferând mai degrabă moartea decât renegarea lui Cristos. Credem că acești martiri ai timpului nostru, ce aparțin diferitelor Biserici, dar sunt uniți de o suferință comună, sunt un zălog al unității creștinilor. Vouă, celor ce suferiți pentru Cristos, vă este adresat cuvântul apostolului: «Preaiubiților, …întrucât participați la suferințele lui Cristos, bucurați-vă, ca să puteți tresălta de bucurie și la revelarea gloriei lui» (1 Pt4, 12-13).
13. În această epocă îngrijorătoare, dialogul interreligios este indispensabil. Diferențele în înțelegerea adevărurilor religioase nu trebuie să le împiedice pe persoanele de credințe diferite să trăiască în pace și în armonie. În circumstanțele actuale, liderii religioși au responsabilitatea deosebită de a-i educa pe credincioșii lor într-un spirit de respect față de convingerilor celor care aparțin altor tradiții religioase. Sunt absolut inacceptabile încercările de a justifica acțiunile criminale cu sloganuri religioase. Nicio crimă nu poate fi săvârșită în numele lui Dumnezeu, «căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al dezordinii, ci al păcii» (1 Cor14, 33).
14. Afirmând valoarea înaltă a libertății religioase, îi mulțumim lui Dumnezeu pentru reînnoirea credinței creștine care are loc acum în Rusia și în multe țări din Europa de est, unde regimuri atee au stăpânit timp de decenii. Astăzi lanțurile ateismului militant sunt rupte și în multe locuri creștinii pot să profeseze în mod liber credința lor. Într-un sfert de secol, au fost construite zeci de mii de noi biserici, și au fost deschise sute de mănăstiri și școli teologice. Comunitățile creștine continuă o importantă activitate socială și de caritate, acordându-le celor nevoiaşi asistenţă în diferite moduri. Ortodocșii și catolici lucrează adesea unii alături de ceilalți. Ei dovedesc existența fundamentelor spirituale comune ale conviețuirii umane, mărturisind valorile Evangheliei.
15. În același timp, suntem îngrijorați pentru situația din multe țări unde creștinii se confruntă tot mai des cu o restricționare a libertății religioase, a dreptului de a mărturisi propriile convingeri și a posibilității de a trăi conform acestora. În particular, constatăm că transformarea unor țări în societăți secularizate, străine de orice referire la Dumnezeu și la adevărul său, constituie o gravă amenințare pentru libertatea religioasă. Pentru noi este motiv de îngrijorare actuala limitare a drepturilor creștinilor, ba chiar discriminarea lor, atunci când forțe politice, călăuzite de ideologia unui secularism de multe ori destul de agresiv, caută să-i împingă la marginile vieții publice.
16. Procesul de integrare europeană, început după secole de conflicte sângeroase, a fost primit de mulți cu speranță, ca pe o garanție a păcii și a securității. Cu toate acestea, invităm la vigilență față de o integrare care nu  respectă identitățile religioase. Rămânând totuși deschiși față de contribuția altor religii la civilizația noastră, suntem convinși că Europa trebuie să rămână fidelă rădăcinilor sale creștine. Le cerem creștinilor din Europa de est și occidentală să se unească pentru a-l mărturisi împreună pe Cristos și Evanghelia, așa încât Europa să-și păstreze spiritul plămădit de două mii de ani de tradiția creștină.
17. Privirea noastră se îndreaptă spre persoanele care se află în situații de mare dificultate, care trăiesc în condiții extreme de lipsuri și sărăcie în timp ce sporesc bogățiile materiale ale omenirii. Nu putem rămâne indiferenți față de soarta a milioane de emigranți și refugiați care bat la poarta țărilor bogate. Consumul exagerat, așa cum se observă în unele țări mai dezvoltate, epuizează treptat resursele planetei noastre. Inegalitatea crescândă a distribuirii bunurilor pământului sporește sentimentul de nedreptate față de sistemul de relații internaționale care s-a stabilit.
18. Bisericile creștine sunt chemate să apere exigențele de dreptate, de respect față de tradițiile popoarelor și autentica solidaritate cu toți cei ce suferă. Noi, creștinii, nu trebuie să uităm că «Dumnezeu a ales cele nebune ale lumii ca să-i facă de rușine pe cei înțelepți. Dumnezeu a ales cele nesemnificative ale lumii, ca să le facă de rușine pe cele puternice. Dumnezeu a ales cele de jos ale lumii și disprețuite, ba chiar cele ce nu sunt, ca să le distrugă pe cele ce sunt, așa încât nimeni să nu se poată mândri înaintea lui Dumnezeu» (1 Cor1, 27-29).
19. Familia este centrul natural al vieții umane și al societății. Suntem îngrijorați de criza familiei din multe țări. Ortodocşii şi catolicii împărtăşesc aceeaşi convingere despre familie și sunt chemați să mărturisească că ea e un drum al sfințeniei, care dă mărturie despre fidelitatea soților în relațiile dintre ei, despre deschiderea lor față de procreație și față de educarea fiilor, despre solidaritatea dintre generații și respectul pentru cei mai slabi.
20. Familia este întemeiată pe căsătorie, act liber și fidel de iubire dintre un bărbat și o femeie. Iubirea este cea care pecetluiește uniunea lor și îi învață să se primească unul pe celălalt ca pe un dar. Căsătoria este o școală a iubirii și a fidelității. Ne întristează faptul că alte forme de conviețuire sunt deja puse pe același nivel cu această uniune, în timp ce conceptul de paternitate și maternitate ca vocație particulară a bărbatului și a femeii în căsătorie, sfințită de tradiția biblică, este îndepărtat din conștiința publică.
21. Le cerem tuturor să respecte dreptul inalienabil al vieții. Milioane de copii sunt privați de posibilitatea de a se naște.Glasul sângeluiacestor copii nenăscuţi strigă la Dumnezeu (cfr Gen 4, 10).
    Dezvoltarea aşa-zisei eutanasii face ca persoanele în vârstă şi bolnavii să înceapă să se simtă ca o povară excesivă pentru familiile lor şi pentru societate în general.
    Ne preocupă și dezvoltarea tehnicilor de procreare asistată medical, deoarece manipularea vieţii umane este un atac la fundamentele existenței omului, creat după chipul lui Dumnezeu. Considerăm că este de datoria noastră să amintim caracterul de nezdruncinat al principiilor morale creștine, bazate pe respectul față de demnitatea omului chemat la viață, conform planului Creatorului.
22. Astăzi dorim să ne adresăm în mod deosebit tinerilor creștini. Voi, tinerii, aveți datoria de a nuîngropa talantul(cfr Mt 25, 25), ci de a utiliza toate capacitățile pe care Dumnezeu vi le-a dat pentru a confirma în lume adevărurile lui Cristos, pentru a întrupa în viața voastră poruncile evanghelice ale iubirii de Dumnezeu și de aproapele. Nu vă temeți să mergeți împotriva curentului, apărați adevărul lui Dumnezeu, la care normele seculare de astăzi sunt departe de a se conforma.
23. Dumnezeu vă iubește și așteaptă de la fiecare dintre voi să fiți discipolii și apostolii săi. Fițilumină în lumepentru ca cei care vă înconjoară,văzând faptele voastre bune, să-l glorifice pe Tatăl vostru cel din ceruri (cfr Mt5, 14,16). Educați-i pe fiii voștri în credința creștină, transmiteți-le perla prețioasă a credinței (cfr Mt 13, 46) pe care ați primit-o de la părinții și străbunii voștri. Amintiți-vă că «ați fost cumpărați cu un preț mare» (1 Cor6,20), cu prețul morții pe cruce a Omului-Dumnezeu Isus Cristos.
24. Ortodocșii și catolicii sunt uniți nu numai de Tradiția comună a Bisericii din primul mileniu, dar și de misiunea de a predica Evanghelia lui Cristos în lumea de astăzi. Această misiune comportă, pentru membrii comunității creștine, respectul reciproc și exclude orice formă de prozelitism.
    Nu suntem rivali ci fraţi, și de acest concept trebuie să fie călăuzite toate acțiunile noastre unii față de alții și față de lumea exterioară. Îi îndemnăm pe catolicii și pe ortodocșii din toate țările să învețe să trăiască împreună în pace și în iubire, și să aibă «aceleași sentimente unii față de alții» (Rm15, 5). Nu poate fi acceptată, așadar, folosirea de mijloace neloiale pentru a incita credincioșii să treacă de la o Biserică la alta, negându-le libertatea religioasă ori tradițiile. Suntem chemați să punem în practică principiul apostolului Paul: «Mi-am făcut o cinste din a predica evanghelia mai ales acolo unde nu fusese făcut cunoscut numele lui Cristos, ca să nu clădesc pe temelia altuia» (Rm15, 20).
25. Sperăm ca întâlnirea noastră să poată contribui și la reconciliere, acolo unde există tensiuni între greco-catolici și ortodocși. Astăzi este clar că metoda “uniatismului” din trecut, înțeles ca uniune a unei comunități cu alta, desprinzându-se de Biserica sa, nu este un mod care permite restabilirea unității. Cu toate acestea, comunitățile ecleziale apărute în aceste circumstanțe istorice au dreptul de a exista și de a întreprinde tot ceea ce este necesar pentru a satisface exigențele spirituale ale credincioșilor lor, căutând, în același timp, să trăiască în pace cu vecinii lor. Ortodocșii și greco-catolicii au nevoie să se reconcilieze și să găsească forme de conviețuire acceptabile pentru ambele părți.
26. Deplorăm conflictul din Ucraina care a cauzat deja multe victime, nenumărate răni locuitorilor pacifici și a aruncat societatea într-o gravă criză economică și umanitară. Invităm la prudență toate părțile implicate în conflict, la solidaritate socială și la acțiune pentru făurirea păcii. Invităm Bisericile noastre din Ucraina să lucreze pentru a se ajunge la armonie socială, să se abțină de la a participa la conflict și să nu sprijine o ulterioară escaladare a conflictului.
27. Ne dorim ca schisma dintre credincioșii ortodocși din Ucraina să poată fi depășită pe baza normelor canonice existente, ca toți creștinii ortodocși din Ucraina să trăiască în pace și în armonie, iar comunitățile catolice din țară să contribuie la aceasta, așa încât să arate tot mai mult fraternitatea creștină dintre noi.
28. În lumea contemporană, multiformă și totuși unită de un destin comun, catolicii și ortodocșii sunt chemați să colaboreze în mod fratern la proclamarea Veştii Bune a mântuirii, să mărturisească împreună demnitatea morală şi libertatea autentică a persoanei, «pentru ca lumea să creadă» (In17, 21). Această lume, din care dispar în mod progresiv pilaștrii spirituali ai existenței umane, așteaptă de la noi o puternică mărturie creștină în toate sectoarele vieții personale și sociale. Viitorul omenirii depinde în mare parte de capacitatea noastră de a da mărturie comună despre Spiritul adevărului în aceste vremuri dificile.
29. În această mărturie curajoasă a adevărului lui Dumnezeu și a Veștii Bune salvifice, să ne fie sprijin Omul-Dumnezeu Isus Cristos, Domnul și Mântuitorul nostru, care ne întărește spiritual cu promisiunea sa infailibilă: «Nu te teme, turmă mică, pentru că i-a plăcut Tatălui vostru să vă dea împărăția» (Lc12, 32)!
    Cristos este izvor de bucurie și speranță. Credinţa în El transformă viața omului, o umple de semnificație. Despre acest lucru s-au putut convinge, prin experiența lor, toți aceia cărora li se potrivesc cuvintele apostolului Petru: «Voi, care odinioară nu erați popor, acum sunteți poporul lui Dumnezeu; voi, care nu aveați parte de îndurare, acum ați obținut îndurare» (1 Pt2,10).
30. Plini de recunoștință pentru darul înțelegerii reciproce exprimate în timpul întâlnirii, privim cu speranță spre Preasfânta Maică a lui Dumnezeu, invocând-o cu cuvintele acestei vechi rugăciuni: “Sub ocrotirea milostivirii tale, alergăm, Sfântă Maică a lui Dumnezeu”. Fie ca Fericita Fecioară Maria, prin mijlocirea ei, să-i încurajeze la fraternitate pe cei care o cinstesc, ca să se regăsească uniți, la ceasul stabilit de Dumnezeu, în pace și în armonie într-un singur popor al lui Dumnezeu, spre slava Preasfintei și nedespărțite Treimi!

 

 

Francisc Episcop al Romei Papă al Bisericii Catolice

Chiril Patriarh al Moscovei și al întregii Rusii

Aeroportul Internațional „José Martí” – Havana, Cuba
Vineri, 12 februarie 2016

[Traducere de Cristina Grigore, ARCB]

Sursa: Centrul de Comunica’ii Sociale al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București – http://angelus.com.ro/

 

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---