// ViewContent // Track key page views (ex: product page, landing page or article) fbq('track', 'ViewContent'); // Search // Track searches on your website (ex. product searches) fbq('track', 'Search');

Ion Pena, scriitorul interzis, alături de fiul lui Sadoveanu, îngropat în Cimitirul Eroilor din Alba Iulia

Considerat de unii, poate cel mai bun epigramist teleormănean, Ion Pena a fost și un poet apreciat in perioada interbelică. Născut pe 25 august 1911, într-o familie de țărani, în comuna Belitori, azi Troianul, mort în război, pe 29 iulie 1944, și înmormântat în Cimitirul Eroilor din Alba Iulia, Ion Pena este mai mult un necunoscut astăzi. De ce?

pena2Pentru că între 1945 – 1989, mort fiind, a fost ascuns de ciracii cenzurii în “fondul special – interzisi, S “. Nu le-a scăpat mai nimic, l-au ras de tot. Până în 2000 nu s-a știut mai nimic de el. Doar unii epigramiștii seniori isi mai aminteau din epigramele în care-l creionase pe Păstorel Teodoreanu, în anii ’40.

În urma documentării pe care am făcut-o în biblioteci și arhive, am descoperit că Ion Pena a publicat  și era apreciat în marile publicații bucureștene „Universul literar”, „Păcală”, „Prepoem”,  „Epigrama”,  „Vremea”,  în revista buzoiană „Zarathustra”, redactată de Ion Caraion si Alexandru Lungu, cât și în cele teleormănene „Oltul”, „Drum”, „SO4H2”, „Graiul tineretului” …

De tânăr, Ion Pena, și-a creat multe adversități publicând texte prin care se delimita de „exclusivismul rasei și culturii germane”, în revista “SO4H2”, pe când avea doar 22 de ani. Condeier cultivat, rafinat, cu un spirit inteligent, acid și chiar autoironic, Ion Pena dă scrierilor sale concizie și finețe.

Antibolșevic convins, scria, înainte de venirea trupelor sovietice, în revista „Păcală”, al cărei motto era: *„Iar când  la Patria Română /Râvnește hidra bolșevică / Nesățioasă și păgână, / Ia și o armă, că nu strică!”

image004În UNIVERSUL LITERAR, suplimentul celui mai popular și influent ziar din perioada interbelică, UNIVERSUL, Ion Pena era catalogat “Un poet plin, de un talent robust, original și format, care face o figură cu totul aparte în corul celorlalți”.  „Astăzi Ion Pena vine între noi cu o liră cu totul înnoită, aşezându-se dintr’odată pe primul plan al poeziei tinere” …  “versurile lui trebuiesc citite cu toată atenţia. În miezul lor se sbate un poet de rasă, care semnează simplu şi desluşit: Ion Pena.”

Astăzi, noi putem să judecăm firul epic din proza utopică în două părți, “Moneda fantazienilor”, scrisă în Banat, la Sichevița, între 1937 – 1938, în care Pena merge cu anticipația până în 1 ianuarie 2000. Prima parte a fost publicată în revista „Drum”, în anul 1937, numărul de Crăciun, iar partea a doua, singurul manuscris, în dactilogramă, rămas la fratele mai mic, Petre Pena, a ajuns la nepotul lor, Marin Scarlat, care l-a dat spre publicare. În povestire, previziunile autorului au mari analogii cu colectivizarea și cooperativizarea (coop-uri, gradinițe, ..), Ion Pena dovedindu-se un bun analist social de anticipație.

Prozatorul și publicistul Constantin Stan (1951 – 2011), membru al Uniunii Scriitorilor, în 2001, în articolul “Un caz ciudat”, vorbește despre faptul că “Pena, prin povestirea sa, îl devansează pe  George Orwell”, autorul faimosului roman “Ferma animalelor”, scris in 1945. Iar profesorul, ziaristul și prozatorul Victor Marin Basarab afirma în
2001: „Moneda fantazienilor” ar trebui pusă în circulație și așezată într-o exactă comparație cu proza urmuziană, într-o corectă înțelegere a vizionarismului sud-est european și, de ce nu, la baza teatrului absurdului ionescian.”

Acum, în 2015, citind și cumpănind, putem afirma că Ion Pena a fost un vizionar. Istoricul și criticul literar Stan V. Cristea, membru al USR, consemna în revista „Caligraf” din iulie 2005: „Surprinzător, prin 1943 – 1944, Ion Pena pare că evolua spre un nou fel de poezie. Îi întrezărim – incredibil, cumva pe Nichita Stănescu și Marin Sorescu”, iar în ziarul „Drum” din 17-23 august 2001 acesta sublinia: „Citite cu  răbdare, dincolo de graba acestui început de nou secol, multe din poeziile lui Ion Pena ne dezvăluie un poet adevărat și sensibil, care a putut să meșteșugească destule versuri memorabile.”

pena6Profesional, Ion Pena a funcționat timp de patru ani și zece luni în Banat, la Sichevița, între 1936 – 16 iulie 1941, ca delegat de agenție. Aici înființează „Caminul cultural – Lumina”, cu sediul în incinta Primăriei. Donează caminului cultural un aparat radio, iar bibliotecii din localitate cărți în valoare de mii de lei. Ulterior, împreună cu sătenii procură un aparat de proiecție.

Profesia avea sa-l ducă pe Ion Pena, în 1941, la Domnești, județul Mușcel, actualmente Argeș, unde lucrează ca agent administrativ. Aici înființează „Biblioteca Modernă” prin care caută să satisfacă cerințele de lectură ale localnicilor, implicându-se puternic în activitatea de culturalizare a sătenilor.

În Domnești se împrietenește cu Gheorghe Șuța, care-l și găzduiește până la plecarea sa pe front. Acesta era liderul  Partidului Național Țărănesc din Domnești, mare industriaș și comerciant, unchiul Elisabetei Rizea din Nucșoara – Argeş, participantă activă la „Rezistența anticomunistă din Munții Făgăraș – Haiducii Muscelului”. In fapt, Gheorghe Șuța fiind fratele avocatului Nicolae Șuța, viitorul şef de cabinet al preşedintelui PNȚ, Ion Mihalache.

Viața lui Ion Pena s-a desfășurat sub zodia tragicului, ca să nu spunem a blestemului. A avut parte de un destin frânt la doar 33 de ani, fiind al cincelea copil, din cei șapte, pe care părinții i-au condus pe ultimul drum al vieții.

Prietenia sa cu Gheorghe Șuța și apartenența la PNȚ aveau sa-i condamne familia la supravegherea miliției și securității.

Marin SCARLAT

Email: stiri@ziarulunirea.ro
Tel: 0258.811.419