FOTO: O biserică ortodoxă veche de peste 200 de ani din Lupșa va fi acoperită de steril! Drama oamenilor din Vința, cătunul de la marginea barajului din Valea Șesei

Drama oamenilor care trăiesc în Apuseni, în zona barajului industrial de la Valea Șesei, comuna Lupșa, este fără de sfârșit. Cantitatea de steril depozitată în baraj crește cu fiecare zi care trece și se apropie de casele oamenilor care au mai rămas să trăiască aici, pe munte.

Prima construcție aflată în calea apelor acide este mica biserică ortodoxă din satul Vința, un cătun cu aproape 40 de locuitori. Apa a acoperit deja mare parte din mormintele din cimitir și mai are câțiva metri până la biserică. În ritmul în care se deversează steril în baraj, biserica cu hramul „Sf. Mihail“ va fi inundată în câteva luni.

Iazul de pe Valea Şesii este locul unde sunt eliminate resturile de materiale chimice de la uzina de preparare a concentratului cuprifer din Roşia Poieni, unde funcționează uzina companiei Cupru Min SA. Este vorba despre cea mai mare exploatare de cupru din România, care dă de lucru la circa 500 de oameni, dar care, în acelaşi timp, a creat în Apuseni o adevărată „bombă ecologică“, iazul de decantare. Apa reziduală de la „coada“ lacului a ajuns în lunca din faţa bisericii din Vința şi va acoperi în curând singurul drum de acces la lăcașul ortodox. Nu departe se află primele locuinţe din Vinţa. Biserica va ajunge, în final, în situaţia lăcaşului de cult din Geamăna, devenit celebru datorită faptului că turla acestuia se vede în continuare din iazul de steril.

• Oamenii vor strămutarea bisericii

În lipsa unei implicări a preotului din sat, care ar prefera construcţia unei biserici noi şi abandonarea acesteia şi a cimitirului, oamenii din Vinţa au transmis petiţii către mai multe autorităţi ale statului în scopul salvării bisericii. Aceştia solicită strămutarea bisericii pe un teren din apropiere, situat la o înălţime suficient de mare care să permită, în continuare, existenţa construcţiei.

Unul dintre cei care se implică în salvarea bisericii este Vasile Bîrdea, care a crescut aici şi a cărui locuinţă din copilărie a fost distrusă de apa iazului de decantare. „Am făcut nenumărate petiţii şi le-am trimis preşedintelui, primului ministru Ministerului Culturii, Patriarhiei Române, dar fără rezultat. Biserica e tot acolo şi va fi în continuare. Am remarcat o mare lipsă de interes pentru valori, principii şi istorie. Suntem şi foarte puţini şi de aceea nimeni nu ne bagă în seamă“, spune Vasile Bîrdea. Acesta şi-a încercat norocul şi la Primăria comunei Lupşa, de care aparţine din punct de vedere adminstrativ satul Vinţa, însă nu a avut succes nici aici.

Biserica „Sfântul Mihail“ din satul Vinţa a fost construită in piatră pe locul unei foste biserici din lemn şi nu are o dată clară privind edificarea. În documente s-a descoperit doar faptul că a fost renovată în 1819, ceea ce denotă faptul că avea atunci câteva zeci de ani. Pe clopotul din turlă este trecut anul 1775. Satul Vinţa este atestat începând cu anul 1825, la fel ca Geamăna. Prin urmare, biserica în actuala formă are o vechime de cel puţin 200 de ani. „Vrem să nu asistăm neputincioşi la acoperirea acesteia de ape, ca în cazul Bisericii din Geamăna, pentru care nu se mai poate face nimic. Am făcut nenumărate sesizări, dar am primit răspunsuri în batjocură.

La biserica din Geamăna, cea acoperită de steril, sunt sutele de morminte ale părinţilor, moşilor şi strămoşilor noștri, îngropaţi a două oară. La Vinţa, situaţia va fi la fel, deoarce cimitirul este în jurul bisericii“, mai spune Vasile Bîrdea. Reprezentanții Arhiepiscopiei Ortodoxe de Alba Iulia afirmă că a fost identificat un teren unde ar urma să fie strămutată biserica. „S-a convenit ca lăcaşul de cult să fie strămutat împreună cu cimitirul într-un alt loc mai sigur”, afirmă pr. Oliviu Botoi, purtător de cuvânt Arhiepiscopia Alba Iulia. Nu se știe, însă, când va începe efectiv procesul de strămutare. Demersul ar urma să fie sprijinit și de compania de stat Cupru Min Abrud.

• Supraviețuitorii dezastrului

Schimbarea la faţă a zonei a început în anul 1977, când Nicolae Ceauşescu a decis să dea drumul exploatării de cupru de la Roşia Poieni. Locuitorii celor aproape 400 de case şi-au imaginat că lucrurile vor merge bine, însă n-a fost aşa. La începutul anilor 1980, au fost expropriate de statul român peste 300 de familii din Geamăna. În 1986, când a început deversarea sterilului, trăiau aici peste 1.000 de persoane. Oamenii din Geamăna care locuiau mai sus de centrul satului s-au încăpăţânat să rămână.

Odată cu creşterea muntelui de steril, au fost nevoiţi să plece, pentru că au rămas fără locuinţe. Au mai rămas în prezent mai puţin de 10 gospodării din vechiul sat, care mai sunt locuite. Mulţi dintre aceştia aşteaptă inevitabilul. Alte două sate de la marginea lacului au aceeaşi soartă. În alte două cătune de pe marginea barajului, Saşa şi Valea Holhorii, situaţia este aceeaşi ca şi la Vinţa. În luna aprilie 2017, la iazul de la Valea Șesii a avut loc un accident tehnologic soldat cu deversarea în râul Arieș a circa 6.000 de metri cubi de steril. Compania Cupru Min SA a fost amendată de Garda de Mediu Alba cu suma de 100.000 de lei.

Dorin ȚIMONEA

[nggallery id=4410]

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---