Autodistrugerea României prin mediocritatea politicienilor

După Revoluţia de la 1989 politicienii au reuşit să împartă acest popor bun şi răbdător în membri de partide, fracţiuni şi diferite „feliuţe politice” cu scopul de a-l domina şi, din păcate, au reuşit. S-a continuat acea stare de „prostire a poporului” dar nu cu procedee barbare, comuniste de tip „cincinalul în patru ani şi jumătate” ci cu mijloace moderne de deposedare a poporului de mijloacele de producţie şi de bogăţiile ţării, în general. Încet, încet s-a trecut la inversarea ierarhiei valorilor, iar cuvintele naţional şi naţionalism sunt considerate desuete în această epocă a globalizării.
Se vede clar incapacitatea politicienilor de a evalua sintetic şi la obiect priorităţile românilor. Din păcate se trece peste aceste priorităţi în favoarea FMI, care conduce această ţară din umbră.
De asemenea se observă incapacitatea de primenire a clasei politice cu oameni noi, nepătaţi care să pună interesele celor mulţi înaintea intereselor politice. Chiar şi tinerii care s-au lansat în politică şi nu erau molipsiţi de morbul roşu iau chipul şi asemănarea seniorilor. Încet, încet dispare sinceritatea în relaţiile interumane dintre politicieni care s-au învăţat doar „să muşte şi să atace”, una să spună public şi alta să facă în realitate.
Nu este voie, tu, ca şi politician să-ţi satisfaci răzbunările personale cu puterea încredinţată de popor la alegeri. El te-a pus acolo pentru a-i apăra interesele şi nu pentru răzbunări sau interese personale sau de clan. Politicienii sunt obişnuiţi, când o parte a presei îi atacă, să culpabilizeze toată presa ca şi când ar fi fost un afront personal şi nu o datorie a acesteia de a spune adevărul şi numai adevărul.
Astăzi văd şi nu-mi vine să cred că un personaj politic iubit de cetăţeni pentru comuniunea de idei de dreapta sau de stânga, mâine este urât fiindcă dintr-o dată trece în altă tabără devenind un cameleon politic în care nimeni nu mai are încredere, nici prietenii, nici duşmanii. Toate acestea ne arată că avem politicieni bolnavi şi o ţară bolnavă. Ce poate să ceară un bolnav de la medicul său: să fie blând şi prietenos, să aibă cunoştinţele necesare, şi mai ales să-şi ia responsabilitatea că-l vindecă. La fel şi cetăţenii acestei ţări cer de la politicienii lor să fie responsabili faţă de cei care i-au ales şi mai ales să fie curajoşi şi drepţi şi să le apere interesele chiar dacă interesele partidului lor sunt în opoziţie cu interesele cetăţenilor. Sunt şi astfel de politicieni dar „rara avis” în toate partidele. Politicienii trebuie să ştie că interesele ţării sunt mai importante decât interesele de partid. Vrem să anunţăm politicienii noştri că noi nu suntem nici plante, nici animale, suntem cetăţenii acestei ţări care avem o singură viaţă şi nu mai vrem să fim generaţie de sacrificiu, vrem să trăim decent şi să lăsăm ceva în urma noastră: un viitor sigur pentru copiii noştri.
dr. Mircea FRENŢIU
medic primar chirurg

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---